Despre gutui aflăm încă din primele veacuri creştine, acestea făcând parte din primele leacuri existente în  Grădina Domnului. În timp, vechii greci le considerau drept fructe ale iubirii şi fericirii, motiv pentru care  acestea i se aduceau drept ofrandă zeiţei Afrodita.

După sute de ani s‐au descoperit şi proprietăţile terapeutice ale acestor fructe, despre care bătrânul Simeon de la Schitul Pătrunsa (care a trăit 101 ani!) mi‐a mărturisit: „Deşi când trăiam în lume am fost chimist, mă mai pricep şi la proprietăţile pe care le au anumite fructe pe care le mâncăm aici, la mănăstire. M‐aţi întrebat care este secretul longevităţii mele? Printre altele, să ştiţi că prunele şi gutuile nu‐mi lipsesc din chilie, din toamnă şi până când răsar urzicile. Dacă prunele detoxifiază, gutuile în schimb,stimulează ficatul şi pancreasul, încetinind procesele de îmbătrânire”.

Gutuiul (Cydonia oblonga) este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului şi din sud‐vestul cald al Asiei, fiind unul dintre cei mai vechi pomi fructiferi din acea zonă. Este foarte uşor adaptabil, acesta crescând la fel de bine în regiunile tropicale, precum în cele temperate. La noi în ţară se poate cultiva în orice regiune, evitându‐se văile înguste şi locurile expuse la vânturi puternice. Gutuile se culeg la sfârşitul lunii octombrie şi se pot păstra 3‐4 luni.

Ceaiul de gutui calmează tusea convulsivă sau tabagică

Pentru calmarea acceselor de tuse tabagică se recomandă trei căni cu ceai din flori de gutui, care se administrează după cele trei mese principale ale zilei. Pentru aceasta se toarnă un litru de apă clocotită peste 30 g flori de gutui (proaspete sau uscate). Ceaiul se bea la temperatura camerei, după ce a fost lăsat la infuzat 5‐10 minute. În cazul în care apar accese de tuse, se mai poate adăuga o cană cu ceai, care se va bea chiar în momentul crizei. Calmarea apare imediat, iar bolnavul se linişteşte. În cazul în care avem de‐a face cu un puseu de tuse convulsivă, se recomandă pulbere din coji de gutui. Se spală bine trei gutui de mărime mijlocie, apoi se curăţă de coajă, care la rându‐i se usucă în cuptor. Când devine uşor casantă, se fărâmiţează pe un tocător, cât mai mărunt cu putinţă, amestecându‐se apoi cu trei linguri de miere şi un vârf de cuţit de propolis. După ce se omogenizează bine, se toarnă într‐un borcan şi se păstrează închis ermetic. Acest remediu nu are nici un fel de oprelişti, administrându‐se câte linguriţă ori de câte ori este nevoie.

Pentru a afla ce BOLI mai pot fi tratate cu prețioasele gutui, CITIȚI articolul complet în editiția tipărită a revistei „Leacuri & Rețete Mănăstirești”, care are 100 de pagini de leacuri din plantele de sezon și costă 8,9 LEI. Se găsește în rețelele de distribuție și pe SOPHIA.RO.

Spor la cules „gutui amărui, cu puf galben ca de pui”! ( Toamna, de Demostene Botez)