" În anul 1833, românilor din Valea Timocului le-au fost rupte toate legăturile cu Ţara Mamă – România şi cu Biserica Neamului. Normal, legăturile au fost rupte prin voia puterilor "mai mari", afirmă Părintele Boian.

După această despartire, în Ţara Românească s-au întâmplat mai multe evenimente, unul din ele fiind, treptata modernizarea limbii, la care din păcate timocenilor nu le-a fost permis să participe. Am fost în afara sistemului de învăţământ al fraţilor noştrii din Ţară şi suntem la un nivel "ţăranesc„ al limbii noastre. Ca să ajungem la forma limbii literare, trebuie în scurt timp să trecem fazele prin care au trecut fraţii de la nord de Dunăre.

Dacă o mamă are 2 copii gemeni şi pe unu îl învaţă să meargă dar pe altul îl ţine tot culcat în pat, după 2 ani, nu-i poate spune copilului din pat, "haide scoală-te şi mergi, vezi cum merge fratele tau". Ca să poată să meargă trebuie să facă întâi, toţi paşii de început pe care i-a făcut şi celălalt frate. Noi, românii, avem o limbă literară care este idealul nostru spre care mergem dar până ajungem la el trebuie să facem primii paşi.

Haide să ne uităm la cărţile bisericeşti şi din ele vom înţelege totul. Din ele vom vedea cum s-a dezvoltat şi modernizat limba română care şi în continuare se modernizează.

O dată am vorbit cu cineva despre " Sfântul Mucenic Ioan Valahul" şi acela îmi spunea: "Da dar acuma nu trăim în vremea Sfântului Ioan Valahul." Greşit. Total greşit, el nu trăia pe vremea "Sfântului Ioan Valahul" şi credea că nimeni nu trăieşte în condiţiile acelea. Îmi aduc aminte de Cneazul sârbesc Milos Obrenovic care a fost om simplu de la sat şi a fost la Viena. Mergând prin oraş se auzea că cineva striga "Fris fis" şi Milos îl întreabă pe traducătorul său: "Ce zbiară acesta, ce tot spune?" , iar traducătorul îi răspunde "Spune, peşte proaspat, Domnitorule" la care Milos spunea:"Pai de ce nu spune pe sârbeşte, să-l înţeleagă toata lumea."

Şi astăzi dacă luăm un om de la oraş şi un om de la vreun sat de la munte unde nu este nici curent nu putem spune că trăiesc în aceleaşi vremuri sau mai bine spus în aceleaşi condiţii.

În primul rând trebuie să avem şcoli adevărate în limba română, nu păcăleli, mass-media în limba română şi Biserică, care este singura adevarată instituţie a Neamului Românesc în Timoc. Asta va face ca toţi acei paşi pierduţi sau nefăcuţi în ultimii 200 de ani să fie trecuţi în cât mai scurt timp.

Vă asteptăm să zidiţi aceste instituţii cu fapte nu cu vorbe, aşa cum noi am rezidit cu ajutorul lui Dumnezeu, Biserica Românească aici şi vom continua, cu fapte să o rezidim."