Pentru unii reprezintă o noutate, pentru alții e o rețetă veche de când lumea: Pâinea pustnicească este un aliment-medicament, extrem de simplu de preparat și de sănătos. De regulă, se consumă în post și rugăciune. Părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei o recomandă tuturor credincioșilor, de la pustnici la locuitorii credincioși ai marilor orașe, cunoscând importanța imensă a cerealelor, pentru sănătate.

În cartea Leacuri Mănăstirești – terapii pentru trup și suflet, de Mariana Borloveanu, găsim tot ce trebuie să știm despre acest preparat-minune:

Baza alimentaţiei celor care alegeau să trăiască în pustietate
Încă din vechime, pentru călugării care plecau din mănăstiri şi alegeau să vieţuiască în pustie, în post şi neîncetată rugăciune, condiţia prioritară era să găsească locul cel mai retras cu putinţă, dar şi hrana reprezenta o permanentă problemă existenţială. Viaţa în pustie presupune o trăire spirituală superioară, dar şi condiţii de vieţuire aparte. Majoritatea pustnicilor dorm sub cerul liber sau, în cel mai fericit caz, în bordeie sărăcăcioase, motiv pentru care nu dispun de condiţii pentru a-şi putea prepara hrana. În astfel de situaţie a apărut necesitatea pregătirii unui aliment care să nu solicite nici foarte mult timp, dar să le asigure şi energia necesară vieţuirii. Pustnicii din vechime au început să facă şi să mănânce acea pâine, care ulterior avea să le poarte numele: pâine pustnicească.
Acest aliment pustnicesc, pe lângă faptul că era săţios, a început să fie de mare folos celor care aveau anumite suferinţe, motiv pentru care pâinea pustnicilor a mai căpătat o denumire, şi anume aceea de „pâine harică”. Ceea ce trebuie să se ştie încă de la bun început este faptul că pâinea pustnicească nu înlocuieşte Sfintele Taine şi nici anafura, ci constituie numai baza unui regim alimentar sănătos, întâlnit mai ales în viaţa pustnicilor.
Înlocuirea altor alimente cu consumul necondiţionat de pâine harică este aducătoare de mult folos celor care se nevoiesc în linişte şi în rugăciune.

Nu se asociază cu carne, lactate sau dulciuri
Ori de câte ori vorbim despre pâinea pustnicească este cu neputinţă să nu ne amintim de părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei, care recomanda această pâine atât ucenicilor săi, cât şi celorlalţi credincioşi care îl căutau adesea pentru a-i cere sfatul în probleme legate de viaţa duhovnicească, dar şi în probleme de sănătate. Să nu se creadă cumva că pâinea pustnicească este legată de mistificarea modului în care omul trebuie să se hrănească, nici vorbă. Părintele nu făcea o mistică a mâncării, ci voia doar să se înţeleagă faptul că alimentaţia trupească stă într-o foarte strânsă legătură cu viaţa mistică. El vorbea despre importanţa acestei pâini în viaţa isihastă, dar credincioşii care au adoptat acest mod de alimentaţie s-au tămăduit de boli cărora medicii nu le mai dăduseră nicio şansă de vindecare.
Această pită pustnicească este un tratament foarte bun pentru multe boli, înainte de toate având o mare putere de a detoxifica organismul. Nu se asociază decât cu urzici, sfeclă roşie, dovlecei, pătrunjel, ţelină, salată verde, seminţe, păstârnac, conopidă, morcov, gulii, nuci, alune, castane comestibile şi arahide. Sunt interzise cu desăvârşire grăsimile, carnea şi preparatele din carne, dulciurile şi produsele lactate, fiind permise doar murăturile de casă (fără conservanţi) şi ardeiul iute. Şi apă de izvor, multă apă, minimum trei litri pe zi.

Vindecă leucemia
După 60 de zile de tratament cu pâine pustnicească şi hrană nepreparată termic, toate toxinele din corp se elimină şi orice boală este învinsă. Cele mai spectaculoase rezultate s-au obţinut în vindecarea completă a leucemiei şi a afecţiunilor cerebrale.
Despre Sfântul Antonie cel Mare, părintele Ghelasie spunea: „Mânca o astfel de pâine şi a trăit peste 100 de ani. Mulţi pustnici, ajungând să folosească pâinea coaptă, s-au îmbolnăvit, făcând carenţe de hrănire. Această pâine aduce o ameliorare îndeosebi în bolile psihice şi în potolirea patimilor. Îndeosebi în specificul tradiţiei carpatine este folosită această pâine pustnicească, deodată cu gestul iconic al închinării (rugăciunea)”.

Nu se face cu făină din comerţ
Pâinea pustnicească nu se face cu făină din comerţ, ci din făină integrală sau din uruială, măcinată după metode autohtone, fără cernere, folosind râşniţa manuală. Se ia un kilogram de astfel de făină, peste care se adaugă apă până când se obţine o cocă tare, care se lasă la dospit de seara până dimineaţa, aproximativ 10-12 ore. Pâinea pustnicească se poate mânca aşa cum este, după ce s-a ţinut la dospit, sau se poate usca mai mult, consumându-se sub formă de pesmet.
Se recomandă ca în timpul în care se frământă pâinea să se spună permanent rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Vechii călugări spuneau această rugăciune pe tot parcursul dospirii pitelor harice, adică de seara până dimineaţa.

„Pâinea albă şi coaptă este doar o «umbră» a Pâinii adevărate!“ (părintele Ghelasie)

• Pâinea pustnicească nu trebuie confundată cu Sfintele Taine!

„Cei bolnavi, dacă mai vreţi Sănătate, luaţi aminte. Cerealele sunt «baza» Hranei. Siliţi-vă să recâştigaţi hrana din Cereale şi veţi redescoperi ce înseamnă adevărata mâncare. Începeţi cu Grâu măcinat casnic integral, fără cernere şi fără falsificări de preparaţie. Folosiţi apoi toate Cerealele: ovăz, secară, porumb, orz, hrişcă, mei, orez. Pâinea albă şi coaptă este doar o «umbră» a Pâinii adevărate. Trebuie să ajungeţi la Pâinea Naturală Necoaptă!“ (părintele Ghelasie)