Donald Franciszek Tusk, cel mai longeviv premier din istoria Celei de-a treia Republici Poloneze, aşa cum îşi definesc leşii statul de după 1989, încoace, a fost numit Preşedintele Consiliului European, sâmbătă 30 august.

În vârstă de 57 de ani, Tusk a fost numit prim-ministru la 9 noiembrie 2007 de către fostul preşedinte al Poloniei, Lech Kaczyński.

De etnie caşubă, Donald Tusk a copilărit în Gdansk şi a fost un activist al Solidarităţii, celebrul sindicat anti-comunist polonez.

Ca şi orientare politică, Donald Tusk a fost mereu adeptul liberalizării totale a pieţei, precum şi a unei tot mai mari integrări europene a ţării sale. Atât ca fondator al Congresului Liberal Democrat, cât şi ca lider al Platformei Civice, Donald Tusk a rămas ferm fidel principiului său: "Nici la dreapta, nici la stânga, ci drept înainte spre Europa".

În 2005 a candidat la preşedinţia Poloniei, dar a pierdut în al doilea tur de scrutin în faţa lui Lech Kaczynski. Doi ani mai târziu, Tusk şi-a luat revanşa, el şi Platforma sa Civică ieşind victorioşi în alegerile parlamentare, în faţa Partidului naţionalist conservator Lege şi Justiţie al fratelui preşedintelui.

Platforma Civică are la bază aceleaşi principii economice propovăduite de liberalismul european: piaţă liberă, intervenţia minimă a statului în economie, privatizarea industriei şi a companiilor de stat, susţinerea şi facilitarea investiţiilor străine în economie.

De altfel, Tusk nu s-a sfiit să anunţe că guvernul său va oferi şase ani de reduceri fiscale pentru companiile care vor investi in gaze de şist. Guvernul plănuia iniţial să exploateze gazele de şist printr-o companie de stat, dar până la urmă a decis să meargă pe mâna unor companii private.

Polonia a fost unul din statele din Uniunea Europeană care s-a opus introducerii unor reglementări mai dure în privinţa extragerii gazelor de şist, argumentând că exploatarea şi explorarea se fac acum în condiţii de siguranţă.

Sub conducerea lui Tusk, Polonia a oferit scutiri şi deduceri marilor corporaţii care au dorit să investească în Polonia, premierul fiind acuzat de către sindicate şi reprezentanţii micilor întreprinzători că este "omul lui Big Bussines". Totuşi, spre diferenţă de România, Polonia nu a fost afectată de criza anilor 2000.

În ceea ce priveşte societatea poloneză, Tusk s-a dovedit a fi un susţinător moderat al valorilor tradiţionale. Astfel, Tusk se opune legalizării totale a avortului la cerere, se opune legalizării eutanisiei şi a drogurilor uşoare. Platforma sa Civică se opune căsătoriilor homosexuale, precum şi a cercetărilor pe celule stem aparţinând fetuşilor. Platforma Civică susţine educaţia religioasă în şcoli, precum şi castrarea chimică a pedofililor.

Un susţinător şi admirator al Israelului, Tusk este şi un susţinător al NATO şi al Statelor Unite ale Americii. Tusk a fost un adept al implementării Tratatului de la Lisabona, în opoziţie cu fostul preşedinte Lech Kaczynski. Mai mult, Tusk şi-a declarat intenţia de a-şi aduce ţara în zona Euro, cu ţinta 2015.

Tusk a declarat în mai multe rânduri că politica sa externă nu este îndreptată împotriva Rusiei, chiar opunându-se, iniţial, instalării scutului anti-rachetă american în ţara sa.

Premierul polonez a fost printre puţinii lideri europeni care a susţinut noua constituţie a lui Viktor Orban din Ungaria, apreciind criticile aduse ca fiind "exagerate". Tusk a fost un susţinător al ACTA, stârnind proteste şi îngrijorări în ceea ce priveşte posibile îngrădiri ale libertăţii de exprimare.