Torţionarul Ioan Ficior, trimis în judecată pentru infracţiuni împotriva umanităţii, a conceput şi ordonat "măsuri represive inumane".

Potrivit actului de sesizare a instanţei, Ioan Ficior a rămas în amintirea deţinuţilor drept un om de o cruzime deosebită. "Deţinuţii care încălcau interdicţiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau pedepsiţi de un tribunal, în cadrul unui spectacol în toate detaliile şi urmat de bătaie. Obişnuia să sară cu calul peste trupurile deţinuţilor", este declaraţia unui fost deţinut, potrivit documentului citat.

Un alt deţinut care a intrat în contact cu Ficior le-a povestit procurorilor despre bătăile încasate de deţinuţii care, din cauza foametei de la Colonia de muncă Periprava, mâncau din porumbul ce trebuia recoltat.

"A intervenit căpitanul Fecioru. Pe cei prinşi (că mâncau câţiva ştiuleţi de porumb-n.n.) i-a luat chiar el în primire, cu câţiva gardieni speciali, anonimi, aplicând un stil de bătaie după o metodă de-a lui. Iată cum: în colonie, în faţa unei barăci, i-a înşirat pe cei care urmau să fie pedepsiţi. Deţinuţilor li se acopereau ochii cu nişte ochelari orbi, având drept lentile două cercuri de tablă neagră, cum se proceda la Securitate, ca să nu se vadă aceia care judecă şi bat. Aşa orb, deţinutul era introdus în baracă, în faţa unui tribunal improvizat. În interiorul barăcii era o instanţă în toată regula, a cărei şefie principală o deţinea căpitanul Fecioru, pentru că el era mereu în fruntea unor astfel de acţiuni. Toţi ceilalţi membri nu erau decât nişte subalterni, cu ranguri de subofiţeri. (...) Au fost bătuţi aşa vreo 30 - 40 de deţinuţi. După ce s-a terminat această bravură îndeplinită de căpitanul Fecioru, l-am văzut şi eu pe căpitan cum a ieşit de obosit, transpirat, din baraca în care a înfiinţat instanţa", a spus unul dintre foştii deţinuţi, conform actului de sesizare a instanţei.

Din cauza hranei precare în colonie, foamea era endemică la Periprava, motiv pentru care unii deţinuţi încercau să alunge senzaţia mestecând boabe de porumb crud direct de pe câmp. Cei care încălcau interdicţiile comandantului erau aspru pedepsiţi de maiorul Ioan Ficior.

Un alt fost deţinut le-a povestit procurorilor că în colonia de la Periprava existau şi trei adventişti care, din motive religioase, nu puteau munci sâmbăta, însă Ioan Ficior i-a obligat să muncească.

"Cei trei au refuzat să muncească chiar dacă fuseseră la locul de muncă. Era sfârşitul lui februarie 1961. Lângă locul unde munceam, la nici 10 metri era un canal cu apă, în care apa era până la genunchi şi era îngheţată. Le-a legat mâinile la spate cu sârmă ghimpată, cu apa până la genunchi şi îi punea să se uite cu ochii deschişi la soare, dacă coborau privirea erau bătuţi. Au fost ţinuţi aşa pe toată perioada în care noi am muncit. Acest lucru s-a făcut din ordinul lui Ficior", se arată în documentul citat.

Un supravieţuitor al regimului arăta că supa zilnică primită de deţinuţi conţinea 14 boabe de arpacaş şi că principala cauză a deceselor era inaniţia. Morţii de la Periprava erau legaţi cu sârmă, străpunşi cu un fier şi aruncaţi în Dunăre, se mai arată în rechizitoriu.