Realizatoarea TV Mihaela Rădulescu a fost atacată, ca la un semn, de blogării și activiștii pro-homosexualitate, fiind acuzată de "delir" de către șeful ONG-ului Accept, după ce și-a exprimat opinia în legătură cu acest fenomen.
[P] FATA NEVAZUTA A HOMOSEXUALITATII - comanda online
Iată ce scrisese Mihaela Rădulescu pe blog: "M-am tot gândit la …dreptul ăsta la liberă exprimare, la libertatea de opinie, la ideea de “open mind”, la toleranță…. Și mi s-a încâlcit puțin mintea, recunosc, mai ales pentru că sunt mamă de băiat. Deci, ma zbat între dorința de a-mi crește copilul după cum cred eu că e normal și moral, drept și …logic și….instrumentul ăsta politic numit “toleranță”, acceptare și , eventual, simpatizare față de bărbații care fac sex între ei, apoi se căsătoresc și, mai nou, au voie să crească și copii. La 11 ani, copilul meu a aflat cum a venit pe lume și că pentru asta e musai nevoie de un barbat și o femeie. Dar, undeva în creșterea lui, trebuie să-i strecor și informația despre gay, despre bărbații care se țin de mână și se pupă pe stradă, se îmbracă cu fuste (și n-am fost încă în Scoția cu el:))), se căsătoresc….
Și, ca să nu stric ordinea lumii moderne, dar nici siguranța lui în lumea în care va fi adult, ar trebui sa-i spun că asta e în regulă și că nu are voie sa zica ceva rau de ei, căci nu e politic… corect.
Pfuuu, grea treabă, nu-i așa ? Mai ales când ești și persoană publica și, ca să nu-ți pierzi imaginea, fanii sau mai știu eu ce “decorațiuni”, n-ai voie să vorbești despre un subiect atât de sensibil. Adevărul e că m-am arătat foarte deschisă la acest capitol, mereu și n-am avut nicio remarcă publică la adresa nicunui gay și a niciunei manifestări dinspre minoritatea lor, deși zău că m-am abținut cu greu la fiecare “Gay parade”….
Normalitatea pierde tot mai mult teren în fața conceptului de “open mind”, care uneori deraiază grav.
Dreptul la opinie, dreptul la libertatea de exprimare au luat-o la fel de tare pe aratură, devenind ori un prilej de a înjura pe oricine și orice, dar și o ocazie minunată de …a tăcea mâlc, căci orice spui împotriva unei minorități te transformă într-un monstru îngust la minte, într-o paria a unei societăți înnebunite dupa…deschidere.[...]Încerc să fac concluzia și mai clară – eu vă voi accepta mereu și nu vă voi discrimina niciodată, căci e alegerea voastră în viață. Dar mi-ar placea să înțelegeți și voi că ați putea câștiga ceva mai mult respect și înțelegere dacă n-ați mai exagera, daca ați reduce din culorile țipătoare ale spectacolului public, dacă v-ați comporta normal, astfel încât să nu ne mai atrageți atenția asupra… ceea ce sunteți.
Sunteți oameni anormali, oricât vă deranjeaza că vă numim așa – dar, dacă vă asumați “diferența”, faceți-o cu eleganță, discreție, convingere, nu neapărat dând iama în dulapul femeilor și în fardurile lor. Nu ne agresați vizual copiii pe stradă , căci noi nu avem cui ne plânge, fiind o majoritate obligată să respecte drepturile unei minorități:)), ci respectați și voi drepturile copiilor noștri de a crește normal și de alege…drept.".
Imediat, realizatoarea a fost insultată de o armată de activiști pro-homosexualitate, care apar la orice articol în care este atins acest subiect. Florin Buhuceanu, liderul ONG-ului Accept, dar și Adriana Radu, promotoarea educației sexuale în școli, au sărit concomitent în capul Mihaelei Rădulescu, în paginile aceleiași publicații, Adevărul.
La interval de câteva ore, Florin Buhuceanu a scris articolul "Mihaela Dreptul doamnei Mihaela Rădulescu la delir şi liberă aberaţie", în timp ce șefa de la "sexul vs barza" a acuzat-o că este o "mare homofobă" în acest articol: "Mihaela Rădulescu, acuzată de ipocrizie pe două fronturi" .
Reacția Mihaelei Rădulescu a venit după ce prietenul ei, austriacul Felix Baumgartner a postat pe facebook un mesaj de susținere față de cântărețul și conaționalul său, Andreas Gabalier. Acesta spusese, într-un discurs la premiile Amadeus, că "nu e o ușor în această lume, în care unul poate fi când femeie, când bărbat", aluzie la transexualul Conchita Wurst, câștigător la Eurovision 2014.
[P] FATA NEVAZUTA A HOMOSEXUALITATII - comanda online
Iată ce scrisese Mihaela Rădulescu pe blog: "M-am tot gândit la …dreptul ăsta la liberă exprimare, la libertatea de opinie, la ideea de “open mind”, la toleranță…. Și mi s-a încâlcit puțin mintea, recunosc, mai ales pentru că sunt mamă de băiat. Deci, ma zbat între dorința de a-mi crește copilul după cum cred eu că e normal și moral, drept și …logic și….instrumentul ăsta politic numit “toleranță”, acceptare și , eventual, simpatizare față de bărbații care fac sex între ei, apoi se căsătoresc și, mai nou, au voie să crească și copii. La 11 ani, copilul meu a aflat cum a venit pe lume și că pentru asta e musai nevoie de un barbat și o femeie. Dar, undeva în creșterea lui, trebuie să-i strecor și informația despre gay, despre bărbații care se țin de mână și se pupă pe stradă, se îmbracă cu fuste (și n-am fost încă în Scoția cu el:))), se căsătoresc….
Și, ca să nu stric ordinea lumii moderne, dar nici siguranța lui în lumea în care va fi adult, ar trebui sa-i spun că asta e în regulă și că nu are voie sa zica ceva rau de ei, căci nu e politic… corect.
Pfuuu, grea treabă, nu-i așa ? Mai ales când ești și persoană publica și, ca să nu-ți pierzi imaginea, fanii sau mai știu eu ce “decorațiuni”, n-ai voie să vorbești despre un subiect atât de sensibil. Adevărul e că m-am arătat foarte deschisă la acest capitol, mereu și n-am avut nicio remarcă publică la adresa nicunui gay și a niciunei manifestări dinspre minoritatea lor, deși zău că m-am abținut cu greu la fiecare “Gay parade”….
Normalitatea pierde tot mai mult teren în fața conceptului de “open mind”, care uneori deraiază grav.
Dreptul la opinie, dreptul la libertatea de exprimare au luat-o la fel de tare pe aratură, devenind ori un prilej de a înjura pe oricine și orice, dar și o ocazie minunată de …a tăcea mâlc, căci orice spui împotriva unei minorități te transformă într-un monstru îngust la minte, într-o paria a unei societăți înnebunite dupa…deschidere.[...]Încerc să fac concluzia și mai clară – eu vă voi accepta mereu și nu vă voi discrimina niciodată, căci e alegerea voastră în viață. Dar mi-ar placea să înțelegeți și voi că ați putea câștiga ceva mai mult respect și înțelegere dacă n-ați mai exagera, daca ați reduce din culorile țipătoare ale spectacolului public, dacă v-ați comporta normal, astfel încât să nu ne mai atrageți atenția asupra… ceea ce sunteți.
Sunteți oameni anormali, oricât vă deranjeaza că vă numim așa – dar, dacă vă asumați “diferența”, faceți-o cu eleganță, discreție, convingere, nu neapărat dând iama în dulapul femeilor și în fardurile lor. Nu ne agresați vizual copiii pe stradă , căci noi nu avem cui ne plânge, fiind o majoritate obligată să respecte drepturile unei minorități:)), ci respectați și voi drepturile copiilor noștri de a crește normal și de alege…drept.".
Imediat, realizatoarea a fost insultată de o armată de activiști pro-homosexualitate, care apar la orice articol în care este atins acest subiect. Florin Buhuceanu, liderul ONG-ului Accept, dar și Adriana Radu, promotoarea educației sexuale în școli, au sărit concomitent în capul Mihaelei Rădulescu, în paginile aceleiași publicații, Adevărul.
La interval de câteva ore, Florin Buhuceanu a scris articolul "Mihaela Dreptul doamnei Mihaela Rădulescu la delir şi liberă aberaţie", în timp ce șefa de la "sexul vs barza" a acuzat-o că este o "mare homofobă" în acest articol: "Mihaela Rădulescu, acuzată de ipocrizie pe două fronturi" .
Reacția Mihaelei Rădulescu a venit după ce prietenul ei, austriacul Felix Baumgartner a postat pe facebook un mesaj de susținere față de cântărețul și conaționalul său, Andreas Gabalier. Acesta spusese, într-un discurs la premiile Amadeus, că "nu e o ușor în această lume, în care unul poate fi când femeie, când bărbat", aluzie la transexualul Conchita Wurst, câștigător la Eurovision 2014.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Şi de când o adunătură de bolnavi psihic formează o comunitate.
In rest, ce sa spun, i-a dat Dumnezeu mintea de pe urma si Mihaelei Radulescu. E bine!
Gata...am facuto acum...o sa-l amendeze si pe domnul Fromm...il pun la index...ii dau foc la carti....ii trimit amenda pe lumea ailalta :)))
Această cauzalitate este rareori conştientizată; ea este adusă la lumină de obicei în cadrul şedinţelor de psihoterapie, prin care subiectul este ajutat să se cunoască pe sine şi să identifice acele motive şi evenimente care determină şi "argumentează" emoţiile şi comportamentele sale prezente. De aceea, eforturile de eliminare a acestor atracţii din viata individului se concentrează pe identificarea şi rezolvarea cauzei, nu a efectului - homosexualitatea. Astfel, persoane care se auto-identificau ca homosexuale şi care nu urmăreau o schimbare, după ce au au venit la psihoterapeut pentru alte probleme, au constatat la sfârşitul terapiei că nu mai sunt atrase de persoane de acelaşi sex. În unele cazuri, terapia pentru o anumită problemă psihologică rezolvă indirect şi problema atracţiilor homosexuale.
Mulţi oameni cred că homosexualitatea este genetică, adică înnăscută, pentru că aşa au citit în ziare sau au văzut la televizor. Pentru ei, "homosexualii aşa s-au născut".
Totuşi, ştiinţa nu a putut oferi încă o cauză a homosexualităţii. Încercările de a identifica nişte cauze biologice ale homosexualităţii nu au fost concludente, iar la verificare, studiile citate de cei ce promovează ideea că homosexualitatea este genetică au dat alte rezultate.
Majoritatea geneticienilor spun că în comportamentul uman sunt implicate mai multe gene: de la cel puţin 5-6 la câteva sute. În acest caz, modificările de comportament s-ar produce foarte lent şi constant; cu alte cuvinte, cu numai câteva procente în fiecare generaţie şi de-a lungul mai multor generaţii. Cu alte cuvinte, homosexualitatea nu ar putea apărea şi dispărea brusc în cadrul unei familii, aşa cum vedem în realitate.
Homosexualitatea nu poate constitui o mutaţie genetică. Deşi un comportament determinat genetic are tendinţa să persiste într-o familie timp de mai multe generaţii, cu modificări minime şi foarte lente, în cazul unei mutaţii genetice schimbările pot fi bruşte. Însă pentru a se petrece aceasta, este nevoie ca mai multe gene să devină mutante în acelaşi timp - un scenariu imposibil. Din punct de vedere genetic este imposibilă schimbarea simultană chiar şi a numai cinci sau sase gene.
Dacă homosexualitatea ar fi genetică sau determinată genetic într-o manieră decisivă, atunci "gena" sau "genele homo" nu s-ar putea menţine în cadrul unei populaţii. (Un adult are nevoie în medie de un copil pentru ca una sau mai multe gene specifice, prezente la adult, să rămână în codul genetic. Însă, în medie, cinci homosexuali "exclusivi" au un singur copil. În aceste condiţii, homosexualitatea ar dispărea după câteva generaţii. Evident, nu aşa stau lucrurile. Totuşi, aproximativ 50% dintre homosexuali sunt sau au fost căsătoriţi, fiind bisexuali, şi au în medie 1,25 copii. Homosexualii exclusivi şi bisexuali, luaţi laolaltă, au numai 0,9 copii în medie, ceea ce înseamnă că o genă sau genele homo ar dispărea încet dar sigur din moştenirea genetică.)
Astăzi este foarte răspândită ideea că 10% din populaţie sunt homosexuali. Acest procent a fost lansat în anii 1950 de către Alfred Kinsey, un cercetător american. Lăsând la o parte viciile de procedură din studiul lui Kinsey, studiile ulterioare au identificat un procent de numai 2-3 la sută homosexuali şi lesbiene în cadrul societăţii.
Totuşi, din motive politice lesne de înţeles, procentul de 10% este în continuare promovat de activiştii homosexuali care reclamă "drepturi".
Cine crede că homosexualitatea este înnăscută cu siguranţă nu va crede că homosexualii se pot schimba. Cu toate acestea, numeroase persoane care s-au confruntat cu atracţii nedorite faţă de acelaşi sex, persoane care au refuzat să accepte minciunile propagandistice, au realizat o tranziţie către heterosexualitate.
Fireşte, activiştii homosexuali încearcă să spună fie că asemenea persoane pur şi simplu nu există, fie că acele persoane nu erau homosexuali (deşi au avut ani la rândul o identitate şi un comportament homosexual), fie că acele persoane doar pretind că au scăpat de homosexualitate.
Ce au făcut şi fac cei ce vor să scape de atracţiile homosexuale? În general, cei ce s-au decis să-şi rezolve această problemă au considerat că atracţiile şi eventual comportamentul homosexual nu sunt conforme cu planurile lor şi viziunea lor de viaţă şi/sau cu credinţa lor religioasă. Odată informaţi că se poate scăpa de homosexualitate şi că aceasta implică un proces de transformare, nu o soluţie-minune, aceşti oameni fie au apelat la un psihoterapeut, fie au mers prin credinţă şi au apelat la resurse religioase, fie au folosit ambele căi.
Nu toţi duc la bun sfârşit această schimbare. Conversia către heterosexualitate este un proces a cărui durată depinde de problemele din trecutul personal (cele care au condus la formarea acestor atracţii), de stilul de viaţă actual al persoanei şi, mai presus de toate, de voinţa pe care persoana este dispusă să o pună în acest proces. Astfel, unii care au pornit pe acest drum s-au oprit la jumătate şi au renunţat, întorcându-se la comportamentul homosexual şi readoptând o identitate gay. Alţii au avut căderi, dar s-au ridicat şi au mers mai departe, ajungând la ţintă.
Studiile asupra celor care afirmă că au scăpat de homosexualitate nu sunt numeroase, în principal pentru că simpla lansare a unui asemenea studiu ar face - teoretic - posibilă ideea vindecării de homosexualitate, idee care în multe ţări comportă conotaţii social-politice.
Există însă studii, dar, mai mult, chiar cei ce au scăpat de homosexualitate - foştii homosexuali sau ex-gay - sunt o dovadă vie că homosexualitatea nu este înnăscută şi că se poate scăpa de ea.