În goana după bani și putere, cei mai bogați oameni ai lumii se vor stăpâni și peste resursele vitale ale Terrei. Și au început să cumpere, în ritm alert, apă, anticipând un scenariu dezastruos, asupra căruia experții avertizează tot mai mult, conform căruia, în 20 de ani, omenirea va rămâne fără apă potabilă. Și când apa va ajunge mai prețioasă decât petrolul.

Crema băncilor de pe Wall Street, cărora li se adaugă multimiliardari de renume ai planetei, se întrec în achiziționarea a tot ce înseamnă resurse de apă, în încercarea de a prelua controlul acestui sector vital pentru oameni. O serie de organizații de mediu din lume susțin că, dacă populația planetei va continua să risipească apa cu aceeași viteză, în 2030 vom avea nevoie de resurse de două ori mai mari decât poate oferi Terra. Un argument forte pentru ca bănci și societăți de investiții de pretutindeni să își deschidă larg buzunarele. Goldman Sachs, JP Morgan, Citigroup, UBS, Deutsche Bank, Credit Suisse, Allianz sau HSBC sunt o parte dintre instituțiile bancare care au ”investit” în tot ce are legătură cu apa. De la terenuri aflate în zone cu resurse importante de apă și lacuri, până la drepturi de folosință a apei, servicii hidraulice, societăți de inginerie hidraulică și firme de specialitate din toată lumea. Pe lista celor care cumpără apă se regăsesc și nume ale unor magnați ca T. Boone Pickens sau familia fostului președinte George W.Bush, scrie site-ul QuiEuropa.it.

Mad Max: România fără apă

Termenul de ”apă” cuprinde tot ce înseamnă drepturi de folosință a apelor subterane, râurilor, terenurilor dotate cu rezerve de apă, lacuri, bazine de apă, izvoare naturale sau subterane, precum și proiecte de desalinizare, tehnologii de depurare și tratare a apelor, irigații, servicii hidraulice și igienico-sanitare de utilitate publică. Dar și sectorul de vânzare en detail (producție și vânzare de apă îmbuteliată). Despre intențiile băncilor de a pune mâna pe resursele de apă ale Terrei presa americană a scris încă din 2008, când s-a vorbit de un așa numit ”capital globalizat interconex” și de banii mulți puși la bătaie în vederea achiziționării resurselor de apă și a tot ce are legătură cu ea. Un document intern al celor de la JP Morgan afirmă că ” instituțiile de pe Wall Street sunt tot mai conștiente de oportunitățile de investiții în infrastructura pentru aprovizionarea hidraulică, în tratarea apelor reziduale și în tehnlogia pentru gestionarea cererii de apă”.

Petrolul secolului 21

Așa a ajuns, spre exemplu, Goldman Sachs să investească, începând cu 2006, peste 10 miliarde de dolari în infrastructura destinată apei. De altfel, renumita instituție bancară anticipa, încă din 2008, că apa va deveni ”petrolul secolului 21”. Idee împărtășită și de cei de la Credit Suisse, care văd apa drept ”mega-trend-ul fundamental al timpurilor noastre”, pentru că o criză a aprovizionării cu această resursă vitală ar putea provoca ”grave riscuri sociale” în următorii zece ani. Iar două treimi din populația lumii ar putea ajunge, până în 2025, să trăiască fără apă potabilă. Goldman Sachs, Morgan Stanley, Credit Suisse, Kohlberg Kravis Roberts și Carlyle Group au pus la bătaie o sumă de aproximativ 250 de miliarde de dolari pentru ” a finanța numeroase proiecte de infrastructură în SUA și în lume”, nota, în 2008, ziarul ”New York Times”.

Bush, stăpânul apelor

Familia fostului președinte american George W Bush a cumpărat încă de-acum 8 ani, 300.000 de acri de teren, în America de Sud, în zona Aquifero Guarani, despre care se spune că ar deține cea mai mare rezervă de apă dulce subterană din lume. Sub pământurile ajunse acum în proprietatea familiei Bush se află, susțin experții, cantități uriașe de apă. Potrivit Wilkipedia, Aquifero Guarani se întinde pe 1,2 milioane km2, cu un volum de apă de circa 400.000 de metri cubi.

Apa și gazele de șist

Din această încleștare pentru deținerea controlului asupra rezervelor globale de apă nu puteau lipsi alte două organisme internaționale – Banca Mondială și Comisia Europeană, acuzate că fac jocul corporațiilor și doresc cu orice preț să privatizeze serviciile de alimentare cu apă. Bruxelles-ul și-a justificat intenția de a privatiza apa în întreaga Uniune Europeană printr-o așa-zisă reglementare europeană, Grecia fiind una dintre cele mai presate țări ale UE pentru a lăsa un bun public pe mâna unor companii private. Adepții teoriei conspirațiilor au motive să creadă că ideea privatizării apei vine ”la pachet” cu gazele de șist. Planul corporațiilor, sprijinit de UE și Banca Mondială, este ca, odată cu fracturarea hidraulică, proces care va duce inevitabil la otrăvirea apelor, rezervele de apă potabilă să devină mai prețioase decât aurul. Iar cei care le dețin să-și multiplice averile.