„Paștele Blajinilor”, „Paștele Mic” sau „Paștele celor fericiți” reprezintă, în tradiția ortodoxă, „Paștile celor adormiți”. Bazat pe însuși crezul creștinilor în Înviere, care anulează moartea și face posibilă viața veșnică, există obiceiul de a da de pomană spre mângâierea sufletelor adormiților, care așteaptă Învierea tuturor, pe care o promite și o face posibilă Domnul, prin propria Sa Înviere.

Bucuria „împreună cu” cei morți este, de multe ori, înțeleasă greșit de către cei care obișnuiesc, încă, să facă petreceri cu grătare, muzică și dans sau picnic în cimitir.  Această „bucurie” a celor adormiți, creștinii care încă sunt vii le-o produc prin faptele de milostenie, nicidecum prin „petrecerea” propriu-zisă.

Așadar, Paștele celor adormiți este o extensie a Paștilor, în cimitire, la morminte, când masa și darurile sunt oferite în amintirea tuturor celor ce au adormit întru Domnul, atât pregătiţi - spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare, cât și nepregătiţi, pentru odihna sufletelor și iertarea păcatelor.

„Întrucât creştinii nu doresc doar să servească o masă sau să facă milostenie în cinstea celor adormiţi, ci să facă şi rugăciuni de pomenire pentru ei - ceea ce e foarte bine şi recomandabil, a fost nevoie ca „Paştile blajinilor" să fie mutat cu o sătămână mai târziu. Tipicul bisericesc interzice pomenirea morţilor în toată Săptămâna Luminată, inclusiv în Duminica Tomii, prima de după Paşti. De aceea, a fost obligatoriu ca această zi de pomenire a morţilor să fie mutată cel mai devreme posibil - şi această zi este luni, în săptămâna care urmează după Săptămâna Luminată”, scrie ortodoxia.md.

Rușii au mutat această „sărbătoare” marți, deoarece, fiind puternic influențați de stilul de viață al călugărilor, mulți dintre ei postesc și lunea, pe lângă zilele de miercuri și vineri. Fiind zi de post, cei miluiți nu s-ar putea bucura pe deplin de cele oferite.

Românii de pe ambele maluri ale Prutului cinstesc „Paștile Blajinilor” lunea, fiind prima zi de pomenire, deoarece majoritatea mirenilor postesc doar miercurea și vinerea.

Un obicei creștin, al românilor de peste Prut, este ca în ziua de Paşti, la întoarcerea de la Biserică, creştinii să treacă pe la cimitir şi să îi salute pe cei adormiţi cu „salutul bucuriei”, „Hristos a înviat". În legătură cu acest obicei se cunosc şi diferite semne minunate, cum a fost de exemplu în Lavra Peşterilor din Kiev, când un călugăr a intrat în peşterile unde sunt aşezate moaştele cuvioşilor adormiţi, şi la salutul „Hristos a înviat!", cei adormiţi au răspuns în cor: „Adevărat că a înviat". Acest eveniment a întărit credincioșilor de prin acele părți și nu numai, credința în faptul că Învierea chiar distruge zidul dintre cei vii şi cei adormiţi.

 

„Paștele Morților” sau „Paștele Mic” este cunoscut și sub denumirea de „Paștele Blajinilor” deoarece a avut loc o fuziune între sărbătoarea creștină a Paștelui și un obicei pre-creștin.

În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de rohmani. Paştele blajinilor este o sărbătoare populară care nu are o rânduială specifică în tipicul bisericesc.

Blajinii sau Rohmanii sunt personaje mitice cunoscute pentru blândețea, bunătatea și curăția în care trăiau izolați, ca niște pustnici, mâncând foarte puțin și rugându-se mereu pentru semenii lor. Dacă erau căsătoriți, trăiau cu femeilor lor doar 30 de zile pe an, cu scopul de a da naștere de copii.

Conform tradiţiei, la Paştele Rohmanilor, oamenii, recunoscători pentru rugăciunile şi faptele bune ale Blajinilor, le aruncă coji de ouă roșii în ape curgătoare în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paştilor. Plutind pe ape, se crede că ele vor ajunge pe Apa Sâmbetei, în lumea unde locuiesc aceste făpturi minunate, vestindu-i astfel că a sosit timpul să serbeze Paştele. Acest obicei este bazat pe crezul că aceste ființe, deși foarte credincioase, nu știu să calculeze.

(Foto: Dan Moruzan)