Una dintre sursele haosului din România este Institutul Naţional de Statistică. Cum adică, matematica sursă de haos? veţi zice... Sigur că da: demonstraţia unei teoreme poate fi impecabilă, dar rezultatul e dezastruos dacă premisele sunt false. Un computer performant va da concluzii eronate dacă operatorul este incompetent şi apasă aiurea pe taste atunci când introduce datele. Dar ce pretenţii aş putea avea de la această instituţie care nici acum nu este în stare să spună ce populaţie are România?
Iată două exemple din sistemul sanitar:
1. INS susţine că în România profesează 53.000 de medici. În realitate, sunt 39.500. Sursa erorii – introducerea de date obţinute de la unităţile sanitare şi cabinetele medicale: nu ţin cont de faptul că un medic poate lucra în mai multe locuri. Sursă de elecţie: Colegiul Medicilor din România – deoarece ştie câte autorizaţii de liberă practică a eliberat. Consecinţe: viciază statisticile europene deoarece acestea apelează la datele INS.
2. INS susţine că în România există 12.000 de rezidenţi care câştigă între 6.000 şi 8.000 de RON (!) Nu râdeţi, iată sursa „erorii”: datele introduse provin de la administraţia fiscală; ţinând cont că normele europene privind evitarea dublei impozitări conferă dreptul celor care lucrează în străinătate să plătească impozitul în România (16% în loc de 24% în majoritatea ţărilor respective), aceste date cuprind salarii care sunt plătite în Franţa, Belgia etc., nu în România. Din astfel de date rezultă şi inadvertenţele cu privire la salariul mediu al diferitelor categorii de lucrători din sistemul sanitar.
Şi-acum să explic prima propoziţie, care poate a părut şocantă. Închipuiţi-vă construcţia Bugetului României care se bazează pe datele INS: la capitolul colectare de impozite salariale se bazează pe impozitarea cu 16% şi a 53.000 de medici cu un anumit venit mediu, rezultând o anumită sumă; dar numărul impozitaţilor este de doar 39.500 şi salariul mediu al acestora este mai mic decât cel luat în calcul. Mai e o surpriză că în a doua parte a anului se constată cu „surprindere” un nivel inferior al încasărilor şi este nevoie de o rectificare „pe negativ”? Oare e chiar aşa de greu de făcut ordine?
Iată două exemple din sistemul sanitar:
1. INS susţine că în România profesează 53.000 de medici. În realitate, sunt 39.500. Sursa erorii – introducerea de date obţinute de la unităţile sanitare şi cabinetele medicale: nu ţin cont de faptul că un medic poate lucra în mai multe locuri. Sursă de elecţie: Colegiul Medicilor din România – deoarece ştie câte autorizaţii de liberă practică a eliberat. Consecinţe: viciază statisticile europene deoarece acestea apelează la datele INS.
2. INS susţine că în România există 12.000 de rezidenţi care câştigă între 6.000 şi 8.000 de RON (!) Nu râdeţi, iată sursa „erorii”: datele introduse provin de la administraţia fiscală; ţinând cont că normele europene privind evitarea dublei impozitări conferă dreptul celor care lucrează în străinătate să plătească impozitul în România (16% în loc de 24% în majoritatea ţărilor respective), aceste date cuprind salarii care sunt plătite în Franţa, Belgia etc., nu în România. Din astfel de date rezultă şi inadvertenţele cu privire la salariul mediu al diferitelor categorii de lucrători din sistemul sanitar.
Şi-acum să explic prima propoziţie, care poate a părut şocantă. Închipuiţi-vă construcţia Bugetului României care se bazează pe datele INS: la capitolul colectare de impozite salariale se bazează pe impozitarea cu 16% şi a 53.000 de medici cu un anumit venit mediu, rezultând o anumită sumă; dar numărul impozitaţilor este de doar 39.500 şi salariul mediu al acestora este mai mic decât cel luat în calcul. Mai e o surpriză că în a doua parte a anului se constată cu „surprindere” un nivel inferior al încasărilor şi este nevoie de o rectificare „pe negativ”? Oare e chiar aşa de greu de făcut ordine?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.