Guvernul va majora accizele la carburanți, din ianuarie 2014, cu 16% - 21%, iar creșterea taxelor se referă la benzina cu plumb şi fără plumb, pentru motorină, precum şi pentru petrolul folosit drept combustibil pentru motor, potrivit unui document obținut de agenția Mediafax.

Astfel, acciza la benzina cu plumb va fi majorată de la 547 euro/tonă la 637,9 euro/tonă, respectiv de la 421,19 euro/1.000 litri la 491,19 euro/1.000 de litri, acciza la benzina fără plumb va urca de la 467 euro/tonă la 557,91 euro/tonă, respectiv de la 359,59 euro/1.000 litri la 429,59 euro/1.000 de litri, iar acciza pentru motorină va fi ridicată de la 391 euro/tonă la 473,85 euro/tonă, respectiv de la 330,39 euro/1.000 litri la 400,395 euro/1.000 de litri.

Pentru petrolul lampant (kerosen) utilizat drept combustibil pentru motor, acciza va fi majorată de la 469,89 euro/tonă la 557,39 euro/tonă, respectiv de la 375,91 euro/1.000 litri la 445,91 euro/1.000 de litri.

După ce premierul Victor Ponta a anunțat creșterea taxelor și a accizelor pentru carburanți, președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, a susținut că taxa pe benzină și pe motorină este expresia incapacității autorităților de a atrage fonduri europene și lipsei unei strategii pe termen mediu și lung.

Taxa specială pe carburanţi exprimă neputinţa de a atrage fonduri europene. Există mai mult de 4 miliarde de euro disponibili pentru programul operaţional de transport şi nu am reuşit să atragem decât circa 700 de milioane de euro. Nu cred că aveam nevoie de o taxă specială pentru a finanţa cu banii colectaţi lucrările de infrastructură. Nu are nicio logică economică. La fondurile europene pui 5 euro şi primeşti 100 de euro, în cazul nostru colectezi 100 lei din taxele suplimentare şi cheltuieşti tot 100 de lei. În plus, parteneriatele public-privat trebuie să fie o opţiune pe care să o valorificăm. De asemenea, eficientizarea cheltuielilor de investiţii ar elibera resurse foarte mari.

În cazul indexării accizelor cu inflaţia, pot să fiu de acord că este arbitrară folosirea cursului de la începutul lunii octombrie. Dar aceasta este directiva europeană. În plus, nu are sens economic, având în vedere că accizele sunt exprimate în euro folosind cursul de schimb, să mai indexez suplimentar cu inflaţia la lei (cursul de schimb are ca fundament economic evoluţia inflaţiei - a se vedea teoria parităţii puterii de cumparare). În plus, se creează o spirală inflaţionistă şi o persistenţă în inflaţie (accizele creează în mod direct şi indirect inflaţie, la rândul lor fiind indexate funcţie de inflaţia anterioară).

Cred că prioritatea acum ar trebui să fie colectarea taxelor existente şi simplificarea sistemului de taxe şi impozite, apoi eficientizarea cheltuielilor, şi nu creşterea taxelor. Creşterea taxelor are un impact mai nociv asupra economiei decât ajustările de cheltuieli.

O creştere economică de 1-2% nu ne permite nici să realizăm o creştere semnificativă sustenabilă a veniturilor, nici să creăm locuri de muncă şi să reducem şomajul. Trebuie să găsim soluţii de stimulare a economiei, ca parte a unei strategii pe termen mediu şi lung.

Pachetul de măsuri fiscal-bugetare propus de guvern pare dezechilibrat, la prima vedere fiind concentrat preponderent pe partea de venituri, pe creşteri de taxe. Sunt măsuri luate „peste noapte“, menite să acopere goluri bugetare imediate, dar nu există o strategie pe termen mediu şi lung - ce priorităţi avem la nivel economic, ce vrem să stimulăm prin politicile economice şi în particular ce vrem să taxăm şi cu cât), creând astfel un mediu extrem de impredictibil.

Mare parte a măsurilor anunţate au impact semnificativ asupra inflaţiei (impactul direct, matematic, este de circa 0,5-0,6%). Sunt costuri suplimentare pe care companiile le suportă, iar cea mai mare parte vor fi transferate probabil asupra consumatorilor.

Problema de fond este că economia performează foarte slab, dacă excludem agricultura. Suntem practic într-un cerc vicios, introducând taxe noi sau suplimentându-le pe cele existente într-o economie care nu performează bine. Menţinem economia într-o zonă de creştere economică slabă, sub potenţial, care nu este în măsură să conducă la creşterea numărului de locuri de muncă şi la creşteri.