În fiecare an, la data de 10 noiembrie, Armata Română sărbătorește Ziua Artileriei Române, pentru a marca înfiinţarea primei baterii a Ţării Româneşti, legiferată, Porunca Domnească nr. 198 din 10 noiembrie 1843, de către domnul Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu (1842-1848). Aceasta a fost instituită printr-un document ce simbolizează constituirea Artileriei ca armă de sine stătătoare.

Termenul de artilerie a apărut destul de recent la scara istoriei, pe la mijlocul veacului al XV-lea. Acesta derivă din verbul arhaic francez „artiller”, ce semnifică arta de a construi și mânui, pe timpul luptelor, diferite mașini de război.

Cronicarul polonez L. Gorecki a spus, despre tun, că „În această mașină se razimă toată puterea pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu un cuvânt toată puterea războiului”. Acesta este motivul pentru care, comandanții militari, din toate timpurile au învățat trebuie să perceapă ca pe o datorie învățarea folosirii acestei puternice mașini de război.

Conducătorul Franței, Napoleon, face, la rândul său, această precizare, vorbind despre importanța științei folosirii tunului, pentru un comandant: „Un comandant care nu știe să folosească această puternică armă din subordine, care nu are considerații pentru nevoile artileriei nu ar trebui să o comande niciodată”.

Deasemenea, „cunoștințele armei noastre formează o știință proprie care îmbrățișează tot felul de arme”, scrie generalul Alexandru Tell în primul număr al Revistei artileriei.

Pentru Armata Română, ziua de 10 noiembrie este un simbol care marchează începuturile unei istorii înfloritoare, deoarece evoluția artileriei moderne române a avut un traseu ascendent, dovadă stând contribuția majoră în rezultatele bătăliilor primului și celui de-al doilea războaie mondiale.

[gallery link="file" columns="9" ids="71604,71597,71606,71608,71603,71599,71602,71598,71601,71605,71607,71609,71610"]