Compania teatrală „Zona” a organizat, joi, 30 ianuarie, la ora 20:00, în Aula Bibliotecii Naționale, spectacolul creștin ,, Diaconița Olimpiada”, adaptare după scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur către Diaconița Olimpiada (Sfânta Olimpiada prăznuită în data de 25 iulie), cu actrița Ana Calciu, regia Marian Popescu.
Actualitatea textului adaptat constă în faptul că raspunde și marilor întrebări ale omului contemporan.
Spectacolul a fost realizat sub coordonarea Prea Sfințitului Varsanufie Prahoveanul , episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Din exil, Sfântul Ioan Gură de Aur a avut o vastă corespondență,din care ni s-au păstrat 236 de scrisori adresate unui numar mare de persoane. Cele mai complexe și elaborate sunt adresate unui personaj feminin, ,,Diaconița Olimpiada”, cea care a ctitorit prima mănăstire de maici din Constantinopol.
„Ți-am trimis o lucrare  cu următorul subiect: "Nimeni nu-l poate vătăma pe cel ce nu se vatămă singur". Citeşte-o des, ci­teşte-o cu voce tare. Îţi va fi un leac minunat, dacă voieşti să-l iei. Iar dacă te încăpăţânezi şi nu vrei  să ieşi din mlaştina tristeţii tale, cu toate numeroasele mele sfaturi şi îndemnuri, nu-mi va fi nici mie uşor să te ascult şi să-ţi trimit scrisori dese  de vreme ce n-ai câştigat nimic din ele spre înviorarea ta. ” (fragment)
Acțiunea spectacolului surprinde corespondența dintre Sfântul Ioan Gură de Aur și Diaconița Olimpiada. Ea fusese aleasă diaconiță, de către Patriarhul Nectarie (381-397), deoarece făcea parte dintre văduvele care trăiau în feciorie. Diaconițele, fecioare sau văduve, erau hirotonite prin punerea mâinilor și aveau permisiunea de a intra în altar, însă nu erau considerate ca făcând parte din cler. Slujirea lor consta în principal în vizitarea şi ajutorarea bolnavilor, asistarea preotului la botezul femeilor şi alte câteva sarcini auxiliare. Ele nu puteau nici să înveţe în public nici să boteze (cf. Constituţiilor Apostolice 3, 6, 1-2). Slujirea diaconiţelor s-a pierdut, încet-încet, odată cu dispariţia aproape completă a botezurilor de adulţi, în secolul al XII-lea.
„Nu-ţi pierde dar, Olimpiada, nădejdea! Numai un sin­gur lucru este înfricoşător, numai de o singură tulburare trebuie să ne temem, de păcat! Şi n-am să încetez să-ţi spun mereu acest cuvânt. Basme sunt toate cele­lalte, chiar de mi-ai vorbi de duşmănie, de ură, de viclenie, de calomnie, de ocară, de grăire de rău, de confiscare de averi, de surghiun, de ascuţişul sabiei, de un ocean de rele, de războiul întregii lumi!  De aceea şi fericitul Pavel, vrând să arate că sunt o nimica şi cele bune, şi cele rele din viaţa aceasta, a arătat totul printr-un cuvânt,  "Cele ce se văd sunt trecătoare, "Toată slava omului, ca floarea ierbii”.
Ridică-te şi întinde-mi mâna.
Praful, dacă nu-i îndepărtat în grabă, vatămă cel mai gingaş dintre mădularele trupului: tulbură lim­pezimea ochiului şi, strică toată vederea celui ne­păsător.
Ceea ce se întâmplă cu cei bolnavi trupeşte se în­tâmplă şi cu cei bolnavi sufleteşte: bolnavii nu se fac sănă­toşi dacă nu vin şi ei în ajutorul străduinţei doctorilor.
Ca să nu se întâmple aceasta, sileşte-te să mă ajuţi şi tu cu priceperea pe care o ai, ca folosul să fie mare din osteneala noastră, a amândurora.” (fragment)
În anul 398, când Sfântul Ioan Gură de Aur (prăznuit la 13 noiembrie) s-a urcat pe tronul arhiepiscopal de la Constantinopol, Olimpiada a găsit în el nu doar pe părintele duhovnicesc pe care şi-l dorea, autoritatea în materie de interpretare a Scripturii, păstorul care se îngrijea de turma sa mai mult decât de propriul său trup, ci şi un prieten, atât pentru zile bune, cât şi pentru dificultăţile ce le întâmpina adesea din cauza corectitudinii şi verticalităţii ei.
„Gândește-te la milostenia ta, fără să mai vorbesc de celelalte virtuţi, Ţi-ai supus trupul tău slab şi plăpând, la atâtea suferinţe, că nu se deosebeşte întru nimic de unul mort. Fie răbdarea, fie smerenia, fie dragostea, care întrece în căldură nenu­mărate cuptoare, fie priceperea cea nesfârşită, plină de mult har, care depăşeşte măsurile firii.
Să te îngrijești  numai de nevoinţele tale, de post, de rugăciune, să citești permanent Sfânta Scriptură.” (fragment)
Doamna Ana Calciu, în rolul Sfintei Olimpiada, interpretează un monolog care, până la finalul piesei, se dovedește a fi o întreagă evoluție spirituală. Astfel, 50 de minute, cât durează spectacolul, trec precum o viață de om, o viață fericită și sfântă, bineînțeles, chiar dacă, în cele mai multe din aceste minute, actrița joacă tulburarea sufletească, înfățișând zbuciumul interior, căderea, din care se ridică numai cu ajutorul rugăciunii și al cuvintelor Sfântului Ioan, pe care le citește cu glas tare. Reușește să transmită spectatorilor emoția pe care o simțea când ținea în mâini asemenea comori precum scrisorile unui sfânt, dar și povara imensă pe care o purta pe umerii ei mici, Olimpiada.
„Îmi dau seama, părinte, că toate acestea, și cele rele și cele bune vin din nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu. Așa a făcut Dumnezeu viața noastră, când îngăduind să se ridice valurile și noianul relelor, când făcând vremea liniștită și senină. Mă gândesc la toate suferințele atâtor apostoli, profeți, mucenici și mucenițe.
Suntem trecători prin această lume, ”nu avem aici cetate stătătoare”, cum spune apostolul Pavel. Dar ce importanță mai au toate aceste suferințe când răsplata este Cerul, Veșnicia.” (fragment)
Compania teatrală „Zona” a luat naştere in anul 2002 din iniţiativa câtorva artişti,actori și regizori, ca răspuns la dorinţa lor de a propune oamenilor proiecte creștine, recitaluri de poezie, teatru creștin.
Așteptăm „cu răbdare” următoarele proiecte!