La data de 11 martie 2011, un cutremur de magnitudinea 9.0 a avut loc în largul coastei Japoniei, urmat de un tsunami, care a declanșat cel mai mare dezastru nuclear de la Cernobîl încoace (1986). Criza de la centrala nucleară Fukushima continuă și azi, în ciuda autorităților japoneze care au încercat să mușamalizeze gravitatea situației, ba mai mult, guvernul japonez insistă să repornească reactoarele nucleare, împotriva voinței poporului său și fără să fi învățat lecțiile rezultate din acest dezastru.

Dezastrul nuclear de la Fukushima ne-a arătat iar că reactoarele nucleare sunt, în mod intrinsec, periculoase. Nu doar că afectează grav mediul, sănătatea populațiilor și economiile naționale, dar cea mai mare parte a costului financiar al unui accident nuclear este inevitabil suportat de către victime, nu de către companiile care au proiectat, construit și operat centralele. Niciunul dintre cele 436 de reactoare nucleare din lume nu este imun la erorile umane, dezastre naturale, sau oricare dintre multele alte incidente serioase care ar putea fi cauza unui dezastru. Milioane de oameni care trăiesc în apropierea reactoarelor nucleare sunt supuși acestor riscuri.

Viețile a sute de mii de oameni continuă să fie afectate de dezastrul nuclear de la Fukushima, mai ales cei aproape 300.000 de oameni care și-au părăsit casele din cauza contaminării radioactive și care continuă să trăiască în incertitudine, fără a beneficia de o compensație corectă, justă și promptă. 100.000 dintre ei trăiesc și acum în reședințe temporare, scrie greenpeace.org.

Cifrele acestea sunt, însă mici, comparativ cu cele care exprimă adevăratul număr, inestimabil al victimelor acestui accident deoarece, în lume, în continuare se exportă mari cantități de pește radioactiv, pescuit în Oceanul Pacific. Milioane de oameni sunt poluați în mod brutal (poluarea prin înghițire este cea mai gravă formă de poluare care există), zilnic, în întreaga lume, fără să aibă nici cea mai mică idee despre pericolul la care sunt expuși și despre consecințele fatale pe care consumarea acestui pește poate să le aibă și totul din cauza proastei informări și a neinformării.

În Japonia s-a votat, în decembrie 2013, proiectul de lege al secretizării, lege despre care criticii spun că amenință să recreeze statul fascist în Japonia și care permite desemnarea, de către stat, a anumitor informații ca fiind „secrete”, inclusiv a celor privind radiațiile. Presa japoneză este intimidată, jurnaliștii amenințați cu ani grei de închisoare dacă obțin informații în mod „neadecvat”, însă presa internațională, în special cea americană, nu se ferește de la a spune adevărul despre Fukushima, pe care nu-l cunoaște nimeni cu exactitate, însă, cu certitudine situația e mult mai gravă decât vrea Guvernul japonez să recunoască.

„Această lege este creată pentru a proteja singuranța oamenilor”, a declarat primul-ministru Shinzo Abe.

Fukushima s-a dovedit a fi cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii. Ca și în cazul Cernobîl, consecințele se observă în timp. După 3 ani de la calamitate, acestea nu au întârziat să apară. Totodată, putem afirma că Fukushima încă are loc, deoarece, de 3 ani, pentru răcirea reactoarelor scăpate se sub control se folosesc, de la accident, metode alternative aberante și periculoase, precum pomparea apei sărate din ocean (apa de mare sarată corodează, reacționează și înrăutățește situația), care este pompată în reactoare, pe cât posibil. Dupa pompare este depozitată în mare parte în bazine uriașe peste tot în jurul reactoarelor, restul apei pompate scurgându-se în continuu, de 3 ani, în Oceanul Pacific. Aceste reziduuri sunt hiper-contaminate. În 2013 au fost declarate, oficial, 400 de tone de apă reziduală, care poluează oceanul, „24/24 ore, 7 zile pe săptămână”.

Apa din pânza freatică, din cauza diferenței de nivel se scurge și ea, la rândul ei, în Oceanul Pacific. Aceasta este contaminată de cele trei nuclee cu care intră în contact, eliberând aburi hiper contaminați și apă contaminată cu Cesium-137 si Strontiu-90, scursă tot în Oceanul Pacific, care este otrăvit.

Așadar, Oceanul Pacific este otrăvit aproape în totalitate cel puțin cu elementul radioactiv Cesium 137, care se absoarbe în oase, cu foarte mare ușurință, prin ingerarea peștelui otrăvit.
Mai multe despre Peștele otrăvit din Oceanul Pacific și ce trebuie să știm pentru a îl evita, în episodul următor din seria [highlight]FUKUSHIMA, începutul Apocalipsei?[/highlight]