Însă săpături recente în arhivele deţinute de CNSAS scot la lumină un nou dosar penal, care conţine detalii legate de arestările din 1948 operate în oraşul Roman cu fotografia inedită a părintelui. Prin aplicarea la nivel naţional a ordinului nr. 5 al Cabinetului ministrului afacerilor interne, toţi cei suspectaţi de activitate legionară au fost arestaţi. Numai în judeţul Roman au fost reţinute 44 de persoane, suspectate că ar duce activitate legionară conspirativă. Dintre acestea sunt numeroşi studenţi, intelectuali (profesori, medici), preoţi şi chiar elevi din liceele romaşcane. Cei mai în vârstă, cu antecedente legionare consemnate până spre 1944, erau consideraţi continuatorii manifestării politice de acest tip, concretizată mai ales prin recrutarea tinerilor liceeni din şcolile din Roman. Documentele întocmite de Siguranţa comunistă încep cu anul 1947, în fapt fiind vorba de denunţuri ale unor informatori, multe confuze şi care nu se verificau în realitate. Dar ordinul politic al regimului procomunist era de a identifica şi lichida şi cea mai insignifiantă manifestare opozantă.

[gallery link="file" ids="13175,13174"]

Potrivit documentelor consultate de cercetătorul Adrian Nicolae Petcu, cazul legionarilor de la Roman este supradimensionat de Siguranţă, ca o adevărată conspiraţie menită să participe decisiv la răsturnarea regimului comunist. Numai simplele relaţii pe care părintele Iustin Pârvu le avea cu fostul membru FDC din vremea guvernării legionare, fostul seminarist şi student Dumitru Bârjoveanu, pentru Siguranţă însemnau reactivarea organizaţiei FDC. La o astfel de secvenţă se adăugau delaţiuni relative la ascunderea unei biblioteci legionare în spaţiul Seminarului „Sfântul Gheorghe”, care de altfel nu a fost găsită la percheziţie, şi ţinerea unor şedinţe de cuib, în fond fiind vorba de întâlnirile colegiale, în care părintele Iustin, elev în ultima clasă, era recunoscut cu o autoritate duhovnicească. Astfel, pentru Siguranţa comunistă toate acestea reprezentau activitate legionară, aşa cum se suspecta şi în cazul altor şcoli romaşcane, precum liceele „Roman-Vodă”, Industrial, agricol sau comercial.

Prin această înscenare, părintele Iustin a primit o condamnare de 12 ani muncă silnică, pe care i-a executat la Suceava, apoi la Aiud şi Gherla. A prestat muncă obligatorie la Baia Sprie şi Cavnic, apoi la Periprava şi Culmea. Deoarece era considerat „legionar periculos”, la expirarea termenului de detenţie a fost trimis în lagăr de muncă pentru 72 de luni. Eliberarea părintelui a survenit la 6 mai 1964, întorcându-se în satul natal. Nu i s-a permis să revină în mănăstirea de metanie, la Durău, muncind la exploatările forestiere din zonă. Era urmărit permanent de o Securitate obsedată de continua conspiraţie legionară. În schimb, părintele Iustin se ruga pentru revenirea în mănăstire. La puţin timp, dorinţa i s-a îndeplinit, autorităţile comuniste aprobându-i revenirea la viaţa căreia i se dedicase din tinereţe, viaţa monahală.

Sursa: Ziarul Lumina