Prodecanul Facultăţii de Inginerie Aerospaţială, conf.dr.Octavian Thor Pleter, a declarat că răspunderea pentru accidentul din Apuseni o poartă pilotul comandant, în acest caz, Adrian Iovan.

Într-un comunicat remis agenţiei Mediafax, conferenţiar doctor inginer Octavian Pleter afirmă că s-a simţit nevoit să ia atitudine, din cauza "culpabilizarea ROMATSA în criza accidentului aviatic din Munţii Apuseni".

În ceea ce priveşte argumentele pentru afirmaţia că răspunderea îi revine pilotului, Pleter menţionează că Adrian Iovan a planificat şi efectuat zborul deşi condiţiile meteo nu ar fi permis aşa ceva pentru avionul folosit.

Tipul aeronavei era vulnerabil în condiţii de îngheţ sever, la fel ca şi motorul avionului.

Inginerul spune că pilotul a avut circa 10 minute pentru a întoarce aeronava, ceea ce ar fi salvat vieţile tuturor, dar a preferat să continue cu planul iniţial.

"Totuşi decizia comandantului a fost de a continua pe traiectul planificat; decizia normală în acest caz ar fi fost un viraj de 180 de grade pentru a ieşi cât mai repede din frontul atmosferic în care intrase şi aterizarea la cel mai apropiat aeroport neafectat de frontul atmosferic, în acel caz Sibiu", mai spune Pleter, apreciind că "prin această manevră elementară zborul era salvat".

Pleter mai spune că Adrian Iovan nu a declarat urgenţă, asumându-şi răspunderea exclusivă a echipajului, scoţând din cauză ROMATSA, el anunţând că zboară în condiţii de VFR( zbor la vedere, în engleză Visual flight rules - VFR, n.r.).

Astfel, potrivit lui Pleter, angajarea în zbor VFR "a indus controlorului de trafic şi decidenţilor presupunerea că sunt condiţii bune de vizibilitate în zonă", iar "căutarea şi salvarea în aceste condiţii ar fi fost foarte uşoare, avionul căzut fiind imediat reperat de alte aeronave din zonă, de elicoptere etc. făcând inutilă recurgerea la alte mecanisme de estimare a traiectoriei de coborâre a aeronavei până la impact".

Ieşirea zborului de sub controlul ROMATSA a fost efectivă sub toate aspectele, adică atât procedural, cât şi operaţional şi tehnic, prin: (1) cererea expresă a comandantului adresată ACC (centrului de control, n.r.) Bucureşti, (2) coborârea sub nivelul de zbor minim pe rută, (3) ieşirea din raza de acţiune a radarelor de supraveghere care ar fi putut furniza ultima poziţie a aeronavei. Etica profesională îmi impune să reacţionez faţă de imputările incorecte făcute ROMATSA, în condiţiile în care zborul nu mai era în spaţiul aerian controlat şi nu mai intra în sfera de răspundere a operatorului de servicii de navigaţie aeriană, care nici tehnic nu mai avea mijloacele de a interveni - aeronava a ieşit din spaţiul aerian observabil prin radar şi ELT-ul (Emergency Locator Transmitter - echipament de localizare pentru situaţii de urgenţă, n.r.) a emis o frecvenţă doar pentru homing, adică doar destinată echipelor de salvare din teren, arată Pleter.

Din aceste considerente, concluzionează el, "nici accidentul în sine, nici operaţiunile de alarmare, şi nici cele de căutare şi salvare nu pot fi imputate ROMATSA în mod onest", menţionând că "un accident de aviaţie produs în decursul unui zbor VFR este la fel de incriminant pentru ROMASTA ca un accident de autoturism".

Pleter mai spune că cele prezentate de el sunt "chestiuni elementare şi obiective şi pot fi confirmate de orice expert internaţional neutru".

"Am o deosebită admiraţie faţă de modul cum a gestionat comandantul ultima fază a zborului până la impact, dar acest lucru nu are legătură cu greşelile care au condus la accident. În condiţiile apariţiei givrajului, orice pilot ar fi luat decizia elementară de a face un viraj de întoarcere de 180 de grade şi de a ateriza la cel mai apropiat aeroport (în speţă, aeroportul din Sibiu)", mai subliniază profesorul.

În urma accidentului, Adrian Iovan, pilotul şi Aura Ion, pasager, au decedat.