Atât experiența medicinei, a psihologiei cât și a bisericii arată că viciile, dependențele și patimile până la urmă, ale părinților produc asupra odraslelor efecte din cele mai nocive. Dintre aceste vicii cele mai periculoase sunt dependențele de alcool și alte droguri.

Urmările distructive ale conceperii copilului la beție sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Filosoful antic Aristotel vedea chiar o asemănare între mamele care se dedau beției și copiii lor. ”Bețivii nasc bețivi” spune aforismul altui antic, Plutarh.

Specialiștii au ajuns practic la concluzia că fiecare păhărel băut de femeia gravidă este împărțit cu copilul ei. Iar organismul fătului epurează alcoolul din sânge de două ori mai încet decât organismul mamei. Se poate întâmpla ca fătul să ajungă la pierderea cunoștinței și chiar la moarte atunci când mama lui este deja trează și începe să-și vină în fire. Alcoolismul cronic al mamei duce la sindromul alcoolic al fătului. Când mama consumă mai mult de 50 ml/zi (alcool pur), 32% dintre copii se aleg cu defecte de dezvoltare. Reducerea dozei nu aduce după sine niciun efect pozitiv. Acestea influențează produsul de concepție în funcție de stadiul dezvoltării intrauterine. Înainte de fertilizare, alcoolul aduce vătămare spermatozoizilor și ovulelor. Noii-născuți se ivesc pe lume mici, cu tulburări psihice și fizice (mai ales ale capului, inimii, extremităților și sistemului nervos central). Se observă anomalii de dezvoltare intrauterină: pleoape căzute, asimetrie a ochilor, modificări ale formei craniului, aplatizarea occipitalului etc. La copii se observă întârzierea dezvoltarea mintale, infantilism, nevropatii, tulburări de somn și de apetit, crize frecvente de isterie și de panică provocate de cauze neînsemnate, proastă coordonare a mișcărilor, dureri de cap și alte simptome. Sunt, în general, copii nervoși, cu nivel intelectual scăzut, înclinați spre cruzime și fapte criminale.

Cercetătorii au găsit dovezi suficiente cu privire la influența negativă a fumatului asupra dezvoltării copilului. În primul rând, fumătorul devine un ucigaș involuntar. Când femeia gravidă se află într-o încăpere plină cu fum de țigară, chiar dacă ea nu fumează, prin aerul inspirat chinuie copilul. Inimioara îi bate mai repede, el tușește, se înăbușă din pricina lipsei acute de oxigen și a otrăvirii cu produșii de descompunere ai nicotinei. Rezultatele nu întârzie să apară: avorturi, întârzierea dezvoltării intrauterine, ruperea prematură a apelor, nașteri premature, nașteri de copii morți. După datele savanților americani, la gravidele care fumează sub un pachet de țigări pe zi riscul morții fătului crește cu 205, la cele care fumează peste un pachet pe zi, cu 30%. În SUA și în Marea Britanie, o treime dintre noii-născuți cu greutate scăzute aparțin mamelor fumătoare. Aceștia sunt foarte sensibili la boli ale aparatului respirator, inclusiv la cancer. Probabilitatea morții subite este mare.

Doar câteva luni de injecții regulate cu heroină sunt de ajuns pentru a deregla serios ciclul menstrual. Cu timpul, activitatea glandelor endocrine degenerează ireversibil iar mușchii uterini se atrofiază. Sentimentul propriului handicap provoacă un un disconfort psihologic cumplit, mergând până la depresii cronice și tentative de sinucidere.Copiii mamelor narcomane sunt prematuri, fragili din punct de vedere fizic, au defecte de dezvoltare, greutate și înălțime mică. Imunitatea lor este scăzută și prezintă susceptibilitate crescută la boli infecțioase. Psihicul le este șubred din start, lipsit de rezistență la stresuri, cu reacții lipsite de echilibru. În viitor, aceste lucruri îi vor împinge să caute refugiu în droguri. O mamă care se droghează creează un mediu favorabil pentru formarea unei personalități narcotice în uterul ei. Motivul este acela că atunci când micuțul era în uter, a fost obișnuit să primească substanțe narcotice prin sângele mamei. Astfel, apare dependența chimică. Narcoticul devine parte a organismului și se substituie funcțional anumitor hormoni, a căror producție cunoaște o scădere esențială. Dezechilibrul hormonal crește după ce narcoticele sunt eliminate din organism.

La noii-născuți, aceasta are loc prin rinichi, intestine și plămâni. Atunci corpul semnalizează că are neapărată nevoie să-și completeze componenterle. Astfel, ia naștere cerința de a primi noi doze de narcotice. Dacă aceasta nu este satisfăcută, apare sindromul de abstinență.