Aşa cum era normal, în ultimul timp, ca urmare a introducerii şahului în şcoli, au început dezbateri cu privire la folosirea acestuia ca instrument în educație. Fiind unul dintre cei care consideră că şahul i-a ajutat să devină mai buni în ceea ce şi-au ales să facă în viață şi observând nedumerirea multora cu privire la calitățile şahului ca instrument educațional, după discuțiile avute cu mai mulți prieteni, m-am hotărât să cuprind în rânduri câteva gânduri cu privire la acest subiect.

Şahul şi matematica

În opinia mea şahul, în sine, nu este altceva decât o matematică redusă şi aplicată. Avem de a face cu un spațiu în care se deplasează şi interacționează, după reguli bine precizate, două grupuri de 16 puncte. În cadrul fiecărui grup un anumit punct are valoare absolută şi dispariția sa coincide cu dispariția grupului respectiv. Scopul este să descoperim algoritmii cei mai buni pentru fiecare dintre grupuri, având ca țintă ajungerea la o concluzie cu privire la mărimea avantajului pe care îl are grupul care beneficiază de prima deplasare, prima mutare.

Fiind şahul o matematică redusă, se pune întrebarea: de ce să aloce copilul timp şahului şi să nu folosească acel timp pentru matematică în sine?

Un prim răspuns este relativ simplu: pentru că în toate trebuie să porneşti de la mic la mare. Până să ajungi să înțelegi noțiuni şi algoritmi complecşi este bine să exersezi pornind de la lucrurile cele mai simple. Din acest punct de vedere, şahul a dovedit că este suficient de simplu pentru a fi înțeles, în regulile sale de bază, de către copii cu vârste foarte mici.

Un alt aspect favorabil şahului este atractivitatea mai mare a studierii, față de matematică. Copilul va petrece mai mult timp jucând şah decât făcând probleme de matematică deoarece plictiseala apare mai repede în a doua situație. Cred că acest fapt se întâmplă deoarece şahul este suficient de complex şi variat, dar necesită învățarea unui număr mic de reguli pentru a putea fi practicat. În plus, partida de şah presupune o competiție directă şi imediată ceea ce stimulează (din păcate şi inhibă, dacă acest element nu este pus în valoare adecvat şi la momentul oportun). Cu matematica lucrurile nu stau aşa. Sistemul competițional din timpul orelor de matematică de la şcoală nu este tot atât de stimulant, iar concursurile extraşcolare sunt fie elitiste, fie mult prea relative. În orice caz, concursurile de matematică aduc bucuria victoriei pentru prea puțini copii.

Mai multe AICI