Între reacțiile post electorale și scenariile post-electorale, puțini au fost aceia care au remarcat că se întâmplă și lucruri concrete în această țară. Printre cei care nu se mulțumesc să dea doar like and share se numără studenții Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Ei sunt moștenitorii direcți ai primei organizații studențești independente din România și a studenților care au opus rezistență comunismului la finalul anilor 40, dar și liderilor studențimii din anii 90 care au obtinut toate beneficiile de care se bucură azi studenții români.


Săptămâna trecută, aceștia au reușit să țină primul protest studențesc din ultimii 11 ani. Chiar dacă mulți se îndoiau de acțiunea lor, tinerii din Iași nu s-au dat bătuți și din lista lor de revendicări au reușit să obțină, totuși ceva. Nu au lipsit intimidările, dar și momentele de lumină. Despre toate acestea și multe altele, am stat de vorbă cu charismaticul lider al Ligii Studenților din Universitatea AI. I. Cuza, Silvian-Emanuel Man.

Silvian, cum a fost la protest?

Având în vedere că este primul protest față de conducerea instituției din ultimii 11 ani, pentru unii a fost un element de noutate, dacă nu de șoc. Unii profesori au susținut tacit inițiativa, iar alții au îndemnat studenții, încă de la începutul săptămânii, să nu se ducă la protest. Au fost intimidări. Sala unde s-a desfășurat protestul a fost blocată la o intrare, iar pe partea cealaltă, pe la rectorat, s-au baricadat și au au chemat poliția de proximitate.

Ce penibil...

Ei (cei din conducerea universității – n.n.) nu înțeleg că noi nu am face scandal, dar am avut niște cereri de bun simț și nu le-au primit. Am făcut toți pașii necesari pentru a nu se ajunge aici: de la discuții, până la memorii, petiții și grevă japoneză. Conducerea se prevalează de autonomia universitară și de faptul că au acceptul studenților din Senat ca să încalce legea. Așa și-a menținut rectoratul poziția la negocieri. Or acceptul unei părți dintr-un for decisional nu poate constitui temei pentru derogare de la lege.

Și ei ce-au răspuns?

Că nimic nu este ilegal atâta vreme cât nu se sesizează o instanță. De necrezut! Adică poți face absolut orice și este perfect legal dacă nu ești prins. Asta e viziunea lor! Dar de ce mă mir? Când m-am trezit lovit în cap de șeful de la pază, nu-mi venea să cred.

Asta se întâmpla în timp ce voi erați în interiorul universității?

Da, da, eram în interiorul universității. Filmarea momentului respectiv a ajuns pe internet.

Stai puțin să spunem încet și clar: în spațiul universitar, în timpul unui protest, ei au pus paznicii să vă bată?

I-au pus să-i țină departe de studenți. În anii ’90 grevele și protestele studențești nu erau văzute ca ceva anormal. Astăzi se promovează ideea că studenții ar trebui să se ocupe numai de dezvoltarea lor profesională sau de diverse acțiuni precum balurile, petrecerile... Necesitatea unei componente civice active în mișcarea studențească este negată de conducerea universității. Trăim ca într-un fel de 1984 al lui George Orwell, în care rectoratul știe ce-i mai bine pentru noi, deși noi spunem opusul.  Rectorul consideră hărțuire faptul că i-am pus demisia în alb în față, s-o semneze.

A trecut ceva de când am terminat eu facultatea, dar un student nu mai are voie să-i ceară demisia rectorului? Sau cum?

În viziunea lor, nu. Ai voie să ceri demisia cui vrei, dar ei nu înțeleg asta.

Astea sunt reflexe totalitare…

Da, au încercat să blocheze și accesul presei la negocieri, pe motiv că nu aveau acordul conducerii pentru a filma. Noi chemasem și presa. Am început să țip că libertatea presei este garantată de Constituție și că vrem transparență! Cu paza, ne-au obligat să venim doar doi la negocieri, deși ei au fost patru. Am discutat peste două ore. Au început prin a spune la bluff că revendicările noastre ar aparține studenților din Senat. Ar fi culmea ca studenții din Senat să aibă revendicări care le-ar periclita statutul actual, nu? (râde) Pe tot parcursul discuției, au insistat că până nu renunțăm la nume și la siglă, nu vor să mai discute cu noi.

Poftim? Cum să vă cheme, atunci?

Liga Studenților certăreți (râde) sau orice altceva. Ei au început acum să trimită comunicate în presa locală cum că nu ne recunosc. Dar trebuie să ne recunoască? Un profesor la un curs a spus că Liga Studenților nu este forma de reprezentare studențească agreată de conducerea universității. Ca și cum Guvernul ar alege să discute cu numai o parte a societății civile, dar o ignoră totalmente pe cealaltă.

Dar cum pot emite o astfel de cerere?

Ei se bazează pe două memorii semnate de celelalte asociații studențești din Universitate. Pentru a înțelege trebuie să ne întoarcem un pic în trecut. Pe la începutul anului a fost un scandal în presa ieșeană, în care mai multe organizații studențești au fost acuzate de politizare. La fix o săptămână după aceasta, președinții asociațiilor s-au întâlnit și au scris un memoriu împotriva noastră, în care s-au plâns conducerii Universității că ne-am înființat fără acordul lor (de când este dreptul la asociere condiționat?), că îl folosim pe Sfântul Gheorghe ca simbol și că îi învățăm pe tineri să se comporte împotriva moralei creștine (ca și cum creștinul ar trebui să tacă mereu și să fie cu capul plecat). Cel mai grav, au creat un precedent și au cerut conducerii universității să nu ne recunoască ca organizație legal constituită și să nu ne răspundă la cereri. La fel au făcut și reprezentanții studenților din Senat și atunci conducerea s-a folosit de memoriile acestea astea ca să nu discute cu noi. Vă dați seama.... să ceri conducerii unei instituții să renunțe la un partener de dialog... Ca și cum, pentru a câștiga o dezbatere, negi existența adversarului. Astfel de măsuri s-au mai întâlnit la finalul anilor ’40, când comuniștii căutau orice mijloace pentru a prinde rădăcini în mediul universitar. Sunt, într-adevăr, reflexe totalitare și antidemocratice.

Știu că aveți peste 1.000 de semnături ale studenților care vă susțin...

Nu contează pentru ei, mi-au zis că semnăturile nu sunt valide. Am depus semnăturile la registratură, iar răspunsul lor a fost că nu ne pot răspunde pentru că nu voi ceilalți (celelalte organizații studențești și studenții din senat – n.n.). Ești nimeni pentru că nu te recunosc alte ligi. Nu contează câți studenți te recunosc. În 2014, la Iași, poți bloca libertățile legale ale unei perosane juridice și ale unor indivizi printr-o cerere adresată unei instituții. Este semnul clar că, cel puțin în învățământul superior, după 25 de ani, suntem încă în perioada de tranziție.

Apropo de studenți: colegii voștri cum au reacționat?

Parcă nu știi... Unii, că n-am făcut mare brânză, alții că a fost un eșec lamentabil. Dar eu întreb pe românește: dar tu de ce n-ai venit?( înflăcărat) Atâți câți am fost am obținut ceva, dacă eram mai mulți, aveam altă putere de negociere. Din păcate, mulți n-au venit pentru că s-au gândit că nu se va obține nimic. Și când au văzut că am obținut ceva, li s-au luminat fețele (râde).

Crezi că e posibil să se ia măsuri contra celor care au participat la protest?

Inițial, domnul rector a afirmat că nu se vor lua măsuri. Spre finalul minutelor acordate presei, a declarat că forurile decizionale vor decide sancțiunile care se impun. Mișcarea studențească din universitate abia renaște, iar ei se gândesc la sancționarea studenților cu spirit critic. Nu este cam ciudat să cauți să-i sancționezi și să-i reduci la tăcere pe cei care îți spun ție că încalci legea? Știu că asemenea scenarii există în politica dâmbovițeană dar, nu credeam, vreodată, să le văd în cea mai veche instituție de învățământ superior din țară.

Până la urmă, până unde veți merge?

Noi avem o plângere pe contencios administrativ în problema modificării ilegale, în timpul anului universiat, a regulemntului pentru studii universitare de licență și așteptăm următorul termen. La cererile pe legea 544/2001 privind accesul la informații de interes public, au refuzat să răspundă, deși erau obligați. Unde-i lege, nu-i tocmeală și nimeni nu este mai presus de lege. Numai că problema, la nivel general, este cu alta...

Adică?

În mișcarea studențească există așa-numita teorie a „celor două studențimi”. Avem pe de o parte acel segment de studenți care sunt proactivi în mediul universitar, preocupându-se deopotrivă de formarea lor academică, dar și de chestiuni de ordin civic, cum este reprezentarea studenților și apărarea drepturilor lor legale. Pe de cealaltă parte, regăsim majoritatea studențimii, care este victima sistemului actual și al oamenilor care-l perpetuează. Tinerii sunt descurajați să viseze chiar pentru o Românie mai bună și li se inoculează constant teoria capului plecat pe care sabia nu-l taie... Studenții sunt corpul social cel mai puternic din societate. Dacă am fi cu toții uniți în cuget și simțiri, am putea întoarce România pe făgașul ei normal. Gândiți-vă: suntem peste 450.000 de studenți în țară! De aceea nu se dorește o mișcare studențească unită, ci una fragmentată și dezagregată social. Din păcate, aici contribuie decisiv cei care promovează ideea că studenția este o perioadă în care, în principal, trebuie să te distrezi, să mergi la baluri și să-ți vezi de propriul interes. Dacă generațiile anterioare de studenți ar fi gândit așa, astăzi nu mai aveam nici cămine, nici cantine, nici reducere la transport, nici drepturi și libertăți academice de care să ne bucurăm.

Și atunci, de ce continuați demersurile?

Pentru că asta trebuie făcut. Nu putem lăsa lucrurile așa! Nu-i putem lăsa pe alții să decidă lucrurile care ne privesc în mod direct. Mișcarea studențească trebuie resuscitată. În 1995, studenții au ocupat parlamentul și i-au determinat pe senatori și deputați să voteze legea educației de atunci. Noi unde suntem astăzi? Protestul nostru din Sala Pașilor Pierduți este doar vârful icebergului care va scufunda indeferența și lipsa de respect față de lege din mediul universitar. Pe această cale, facem un apel deschis către studenții din universitate să ni se alăture! Legea este de partea noastră. A venit timpul să ne unim! Vocea fiecăruia dintre noi contează! Suntem o forță și nu putem fi ignorați!

Silvian-Emanuel Man (n. 1992, Brașov) este unul dintre actualii lideri autentici ai mișcării studențești. Absolvent al Facultății de Istorie a universității ieșene, cu o licență în domeniul istoriei moderne. În prezent, este masterand în cadrul aceleiași instituții. Pasionat de antropologie, teologie și  științe sociale, adept al teoriei formelor fără fond, militează pentru regăsirea în cheie autohtonă a istoriei, filosofiei și identității mișcării studențești. În primăvara anului 2013 reînființează vechea Ligă a Studenților din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a cărei președinte este. În doar un an și câteva luni de activitate, a devenit una dintre cele mai puternice organizații studențești din țară. Consideră că tinerii sunt singurii în măsură să determine schimbarea profundă de conștiință civică și națională a societății românești.