O coardă prea întinsă se rupe, o coardă prea slabă nu vibrează aşa cum trebuie.(Aristotel)

M-am gândit să abordez problematica educației pentru început, privită prin prisma rolului de mamă. Așadar mama este cea care dă naștere unui copil, îl învață primii pași, primele cuvinte, de mama se leaga orice este plăcut încă din momentul conceperii și așa ar trebui să rămână. Este, poate, aceea care îi oferă pruncului certitudinea unui echilibru.

Mai apoi copilul merge la școală. Încep temele, învățatul, contactul cu o noua lume, diferită de cea de acasă. Apoi începe tristețea mea, oamenii nu își doresc un echilibru pentru copiii lor. Copilul român nu are un echilibru, acesta este capitolul la care începe să piardă teren.

Ce este echilibrul pentru copil?

Echilibru înseamnă școală, sport, joacă liberă, familie…și pentru cei mai curajoși, credință. Adică toate acestea in proporții egale. Însă, din păcate, copilul român are doar teme, muuulte teme, pagini întregi la matematica, propozitii aride de învățat pe de rost. Dar matematica nu te învață și nici nu ține locul bunelor maniere, comunicării, zâmbetelor, muncii în echipă…

Trăim în era comunicării, a relaționării, trăim și în era tehnologiei însă o latură fără cealaltă creează numai roboței, nu și oameni echilibrați.
Echilibru mai înseamnă joaca liberă în care copilul să își dezvolte creativitatea, personalitatea și imaginația. Copilul nu trebuie dresat și învățat să execute comenzi, el are nevoie de timp de gândire, altfel creierul sau nu se dezvolta în mod judicios.

Echilibrul este de asemenea dat de sport și știm cu toții că se cunosc beneficiile sportului încă din cele mai vechi timpuri. Sportul ne este recomandat de la oamenii de știință, până la medici, profesorii de specialitate și până la cei ce se îngrijesc de spiritul nostru.
Echilibru înseamnă de asemenea ca un copil să cunoasca rostul casei sale, să știe a pune masa, a o strânge, a încălzi mâncarea, a ajuta la treburile zilnice, a găti cu mama sau a meșteri cu tata, a construi singur un mic adăpost din crengi și frunze, dacă are această posibilitate..

Pentru toate acestea este nevoie de TIMP. Un mare savant spunea că este nevoie să te plictisești puțin pentru a descoperi creativitatea din tine…
Iubim și admirăm dascălii devotați care vor să fie copiii români foarte buni la matematică, dar acest sistem nu mai funcționează, nu mai este aplicabil în “piața” vieții pe care o trăim. Societatea are nevoie de oameni creativi și responsabili, sănătoși, pozitivi, echilibrați. Un copil ce devine supraponderal din pricina statului la biroul de teme 5-6 ore pe zi, nu va fi prea fericit iar mai devreme sau mai târziu va începe să trișeze în acest joc inechitabil. Ați văzut ultimele statistici cu privire la gradul de obezitate în rândul copiilor români?
Să ne re-evaluăm prioritățile: copilul român are nevoie de timp pentru a atinge toate direcțiile ce îl vor duce la ECHILIBRU.