Militarii din Transilvania, care fuseseră obligaţi să se înroleze în armata Austro-Ungară sau cei încadraţi în armata ţaristă, provenind din Basarabia, au trăit adevărate drame pe front în Primul Război Mondial.
Liviu Rebreanu s-a inspirat ca să scrie "Pădurea spânzuraţilor” din faptele trăite de fratele său, Emil, fost ofiţer în Armata-Austro-Ungară.
La izbucnirea Primului Război Mondial, Emil Rebreanu era student. A fost obligat să-şi întrerupă studiile şi s-a înrolat în armata austro-ungară. A fost trimis pe front în Galiţia, Rusia şi Italia. În anul 1915 a fost decorat şi avansat. Drama sa şi a tuturor românilor transilvăneni a început în primăvara anului 1917, când au fost trimişi să lupte pe frontul românesc. Rebreanu a dezertat pe frontul de la Ghimeş.
Mai avea de parcurs doar o mică distanţă până când ar fi ajuns în liniile româneşti. Emil a refuzat să mintă că s-a rătăcit şi a recunoscut că dorea să se alăture fraţilor români care luptau pentru eliberarea Ardealului. A fost executat pe 14 mai 1917. În momentul în care l-au spânzurat, a strigat "Trăiască România Mare"!
Sublocotenentul Emil Rebreanu a cerut să fie înmormântat dincolo de graniţă, pe pământ românesc, dar dorinţa i-a fost refuzată. După război, la 2 octombrie 1921, Liviu Rebreanu i-a îndeplinit ultima dorinţă. Sicriul cu rămăşiţele fratelui său, purtat de ofiţeri ai armatei române, a fost înmormântat în Palanca, judeţul Bacău.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.