Văd tot soiul de ideologi neoliberali care se indignează febril în politică sau în presa captivă asupra faptului că putem reface o relație slabită cu una dintre cele mai mari forțe economice ale lumii la această oră: China. România a avut o relație privilegiată cu această țară încă din anii '60 - mai ales o dată cu ocuparea Cehoslovaciei de forțele Pactului de la Varșovia, la care România s-a opus primind neîntârziat și răspunsul Chinei, care a deschis imediat un post de radio în limba română, culminând cu anii '70, când vânzările de turbine hidro, mașini-unelte și tractoare românești pentru acestă piață enormă au devenit curente, balanța economică a shimburilor comerciale fiind echilibrată.
După un recul evident ce a urmat anilor 90, în care România și-a pus toată energia politicii externe spre vest și în "integrarea" în UE, când am ignorat inept inclusiv un președinte chinez care vorbea fluent limba română - Jiang Zemin, președinte între 1993 -2003 - a urmat o ușoară creștere: conform datelor oficiale în anul 2012, s-a înregistrat un volum total al schimburilor comerciale ale României cu R. P. Chineză de 3.181,91 milioane USD, din care exportul românesc a reprezentat 494,40 milioane USD iar importul 2.687,51 milioane USD. Intre timp, România a devenit o colonie economică din care s-au distrus întregi ramuri industriale care ar fi putut pune țara noastră în relație de egalitate cu alte economii din lume, pierzând piața rusească (de fapt, toată piața fostei URSS) și a țărilor arabe, mai ales cele din Nordul Africii.
Drept urmare, exporturile României către China sunt dominate de materii prime, iar importurile de produse finite cu valoare adăugată mare - importăm de cinci ori mai mult decât exportăm. Cumpărăm antene de emisie-recepţie, componente electronice, calculatoare, mătase sau compresoare pentru industria hidrotehnică şi vindem lemn de fag sub formă de cherestea, buşteni întregi, fier vechi şi minereu de cupru. Se încearcă acum distrugerea definitivă a unei redresări economice prin agricultură, pământul agricol românesc fiind lăsat pradă pieței libere, într-un moment în care România este de o vulnerabilitate așa cum nu a mai existat pe timp de pace niciodată, iar țăranii forțati de politica neoliberală ca să plece în occident și să presteze diverse munci necalificate. De ce am facut această scurtă digresiune legată de agricultură?
Piața Chinei este imensă la capitolul hrană și ne-ar permite o redresare foarte rapidă a balanței exporturilor, dar și o recuperare economică absolut nesperată, pe un fundal în care crizele exportate de Occident se pot repeta. De la anul, România va începe exportul în China a circa 500.000 de bovine şi 3 milioane de porcine. Asta în condițiile în care marile combinate de creștere ale animalelor sunt multinaționale și sprijinite de stat, în detrimentul producătorilor interni, care sunt falimentați de prevederile UE.
După un recul evident ce a urmat anilor 90, în care România și-a pus toată energia politicii externe spre vest și în "integrarea" în UE, când am ignorat inept inclusiv un președinte chinez care vorbea fluent limba română - Jiang Zemin, președinte între 1993 -2003 - a urmat o ușoară creștere: conform datelor oficiale în anul 2012, s-a înregistrat un volum total al schimburilor comerciale ale României cu R. P. Chineză de 3.181,91 milioane USD, din care exportul românesc a reprezentat 494,40 milioane USD iar importul 2.687,51 milioane USD. Intre timp, România a devenit o colonie economică din care s-au distrus întregi ramuri industriale care ar fi putut pune țara noastră în relație de egalitate cu alte economii din lume, pierzând piața rusească (de fapt, toată piața fostei URSS) și a țărilor arabe, mai ales cele din Nordul Africii.
Drept urmare, exporturile României către China sunt dominate de materii prime, iar importurile de produse finite cu valoare adăugată mare - importăm de cinci ori mai mult decât exportăm. Cumpărăm antene de emisie-recepţie, componente electronice, calculatoare, mătase sau compresoare pentru industria hidrotehnică şi vindem lemn de fag sub formă de cherestea, buşteni întregi, fier vechi şi minereu de cupru. Se încearcă acum distrugerea definitivă a unei redresări economice prin agricultură, pământul agricol românesc fiind lăsat pradă pieței libere, într-un moment în care România este de o vulnerabilitate așa cum nu a mai existat pe timp de pace niciodată, iar țăranii forțati de politica neoliberală ca să plece în occident și să presteze diverse munci necalificate. De ce am facut această scurtă digresiune legată de agricultură?
Piața Chinei este imensă la capitolul hrană și ne-ar permite o redresare foarte rapidă a balanței exporturilor, dar și o recuperare economică absolut nesperată, pe un fundal în care crizele exportate de Occident se pot repeta. De la anul, România va începe exportul în China a circa 500.000 de bovine şi 3 milioane de porcine. Asta în condițiile în care marile combinate de creștere ale animalelor sunt multinaționale și sprijinite de stat, în detrimentul producătorilor interni, care sunt falimentați de prevederile UE.
Politica externă a Romaniei, inclusiv cea economică, a renunțat de mult la pragmatism, fiind subordonată exclusiv directivelor FMI, BM și Bruxelles-ului. Cred că o reorientare spre piețele pierdute, o dată cu recuperarea suveranității naționale prin sprijinul dat unităților de producție mici și medii, ar fi obiectivele principale ale României pe termen mediu.
De aceea cred că vizita premierului chinez Li Keqiang, prima după 19 ani a unui premier al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, cu ocazia celei de-a doua reuniuni la nivel de prim-miniștri din Europa Centrală și de Est și China, după cea organizată în 2012 la Varșovia, este o imensă oportunitate care ar trebui fructificată, în ciuda unui președinte român ostil oricărei ieșiri din spațiul de influență euro-atlantic, tot mai mult îndreptat spre interesele pieţelor de capital și complet indiferent la interesele cetăţenilor români. O bună relație cu China poate însemna, dacă este dublată de o politică internă de recuperare a energiei naționale, o oportunitate economică și politică cu care nu te intalnești mereu în istorie, mai ales în momente cel puțin dificile, ca acestea pe care le parcurgem. La o astfel de șansă, numai o forță politică inconștientă ar da cu piciorul.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Acest exercițiu de propagandă se poate înțelege mai bine când înțelegem că Li Keqiang este reponsabil de infectarea a mai multe milioane de chienzi cu virusul HIV printr-un management prost și ascuns al programului de donare de sânge din Henan. (google: China's AIDS Villages | China Uncensored)
Ar fi bine să înțelegem că ceea ce ne va distruge nu este economia ci alegerile și acceptările moral proaste pe care le facem.
1. am acceptat să cumpărăm de la sclavii chinezi => ne-am distrus economia pentru că nu am fost competitivi cu cei care nu primeau decât bătaie
2. vrem milioanele chinezești (promisiunea) => primim cizma de represiune a comuniștilor chinezi vezi Pungești si (google: "cele noua comentarii despre partidul comunist epochtimes")