Principele-filosof Dimitrie Cantemir a adus în prim plan figura înțeleptului ca simbol al conștiinței reflexive din Răsăritul european. Paradoxal, figura dominantă în cultura noastră veche nu este filosoful (fapt tipic pentru maniera occidentală de cugetare), ci înțeleptul, care nu este în căutarea unui algoritm de producere a adevărului, precum filosoful. El se află deja în posesia lui și-l examinează cu scopul de a face din acesta un bun comunitar, o cale înspre atingerea  idealului frumuseții interioare, cât și un instrument de acțiune în (re)construcția morală a omului.

Dar care este modelul înțelepciunii propus de catre D.Cantemir?   Înțelepciunea (respectiv înțeleptul) aduce, în Divanul... ,ca și în intreaga operă cantemiriană, de altfel, sensuri multiple care trădeaza paradigma specifică culturii din Răsăritul acelor vremuri, paradigma ce a făcut din valorile creștinismului ortodox valori-scop. Cu toate că Divanul...  este "întâiu izvodit și de iznoava din Vechiul și Noul Testament" cum se indică în varianta românească a titlului, sugerându-se că lucrarea este în exclusivitate de inspirație creștină, Principele-moldav fixează în sophrosyne nucleul comprehensiv al înțelepciunii. În cartea a III-a a Divanului…traducerea lucrării lui Andrea Wissowatius Stimuli virtumtum, fraena peccatorum, Cantemir transpune latinescul virtus prin înțelepciune (fragmentul 108v), ceea ce sugerează preferința pentru  întărirea sensurilor morale inițiale ale lui sophrosyne, întrucât "în româna veche, sophrosyne este redat prin întreaga înțelepciune, expresie indicând castitatea și în general viețuirea conformă moralei"(Virgil Candea, Comentarii, p. 503, Divanul... Ed. cit). În Pontul I, Cantemir identifică în mod expres înțelepciunea cu fapta buna, în condițiile în care capitolul alVI-lea este intitulat sugestiv:mo (D. Cantemir, Op.cit. p 315). Așadar, opțiunea lui Cantemir pentru unul dintre cele trei cuvinte grecești care  desemnau starea de înțelepciune: sophia, phronesis și sophrosyne, se oprește asupra acestuia din urmă, deoarece posedă mai multe conotații morale. Prin urmare, în jurul nucleului de semnificație al lui sophrosyne D. Cantemir trasează profilul înțeleptului, numit cu o varietate de termeni românesti: cuvios, drept, blagocestiv (bine credincios), prealuminat, cinstit, păstor.

Înțeleptul, după cum ne transmite Principele-moldav, este un învățat, un purtător și un posesor de înțelepciune. El este ceva mai mult decât un simplu cărturar pentru că înțelegerea lui se situează deasupra științei lumești. Fapt explicabil de altfel, întrucât, în spiritul tradiției creștin-ortodoxe, cărturarii și fariseii au fost printre cei puțini care nu au înțeles mesajul învățăturii divine și că tot ei, orbiți de propriile lor rătăciri, au fost cei care l-au trimis la moarte pe Iisus Hristos. "Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Ca închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-I lăsați" (Matei,23.13.).

Înțeleptul nu este în mod obligatoriu un preot, după cum nu orice preot este neapărat un ințelept. Înțeleptul este mai degrabă un mirean, în ciuda faptului că se află în căutarea virtuților creștine și privește textele filosofice clasice (păgâne) cu ochiul credinței ortodoxe. Înțeleptul din Răsărit este doar diferit, nu opus filosofului din Apus. De pildă, înțelepții din Răsărit (iar paradigmatic este cazul lui D.Cantemir), vădesc un interes major pentru scrutarea identității de sine colective, pentru că în paradigma creștin- ortodoxă, valorile superioare (intelectuale, morale și spirituale) nu pot fi cultivate decât împreună, prin intermediul bisericii. Or, în acest caz, credința devine primul element identificator al unei colectivități.  Așa se explică de ce chiar și un isihast poate fi înțelept ( în ciuda faptului că și-a dedicat viața actelor de devoțiune față de Dumnezeu cu scopul de a-și salva sufletul individual), pentru că înțeleptul este un mărturisitor de credință pusă în slujba comunității. Cazul lui Daniil Sihastrul care l-a "consiliat" pe Ștefan cel Mare în probleme lumești (comunitare) este de tot sugestiv.

Așadar, chiar dacă [highlight]înțeleptul este un explorator al sufletului interesat de mântuire[/highlight], plasarea lui în contextul creștinismului ortodox îl face sensibil la valorile comunitare pentru că aceste valori sunt, în primul rând, religioase "... bine credincioasa turma a moldovenescului niam ...", cum spune Cantemir. De aici și denumirea de "păstor", atribuită atât omului bisericii (clericului), cât și înțeleptului, căci și înțeleptul "păstorește" în felul său comunitatea credincioșilor, deoarece și el transmite  aceleași învățături creștine ca și oamenii bisericii.

În aceasta calitate de mărturisitor de credință, înțeleptul este un "păstor mirean", împărtășind fără rezerve aceleași scopuri pe care și "păstorii hirotoniți" (preoții) le urmăresc, în sensul că și unii și alții își propun "păstorirea turmei credincioșilor". Ceea ce-i  diferențiază însă pe aceștia sunt mijloacele alese în realizarea acestor scopuri. Faptul ca atare este subliniat de mai multe ori de către Dimitrie Cantemir: "înțeleptul te învață cele vrednice de cinste și de laudă, te ferește de întunericimea cea mare..., îți arată și îți dovedește minciunile cele greșit cunoscute și cu nedreptate grăite de lume, prin Sfânta Scriptură cea nouă și cea veche și prin răspunsurile sale corecte; pe care tu, examinându-le și încercându-le cu rațiunea sănătoasă și dreaptă (s.n.)vei afla viața veșnică..."( D. Cantemir, Op. cit. p.18).

(sursa: crestinortodox.ro)

CITEȘTE și: 291 de ani de la moartea lui Dimitrie Cantemir, „PĂRINTELE filosofiei române”