La sfârşitul slujbei se apropie de mine o bătrânică îmbrăcată în negru, cu broboadă neagră, groasă, cu haine cernite, cu paşi mici şi hotărâţi. E micuţă şi are chip blând şi curat ca al Sfintei Vineri din basme. Scoate o hârtie în care îşi ţine înveliţi cu grijă nişte bani, alege o bancnotă de 1 leu şi mi-o întinde: "Ia, mamă, să-ţi iei un covrig... Să mănânce şi copiii mei" o privesc mută, întind mâna, iau mecanic banii şi nu-mi vine să cred... Mai zice o dată, încet, ca pentru ea: "să mănânce şi copiii mei.." şi se îndepărtează încet în timp ce eu mă uit nedumerită la bănuţul văduvei scos cu grijă din hârtia de pensie, care probabil nu depăşea câteva milioane şi bâigui un "Bogdaproste" coplesită de gestul ăsta atât de neaşteptat şi atât de frumos.

- " Să mănânce şi copiii mei..."

Mă duc să îmi iau covrigul. Ingerul îmi şopteşteste să îi iau şi eu atunci bunicii mele ceva.
- Fructe?
- Fructe.
- Ce i-ar plăcea oare? Banane sau mandarine?
- Banane
- Câte? Două-trei? Mai multe?
- Trei!

Le cumpăr şi pe drumul înapoi spre biserică mi se face brusc o poftă nebună de banană.
- O să iau eu una, sigur nu se supără mamaie dacă îi dau numai două. O mânănc când ies.

Intru, întind cele două banane babuţei care stă aşezată cuminte pe scaun şi se luminează ca un copil când îi întind fructele. Zice cu bucurie: " Maica Domnului să primească" dar îşi îndreaptă privirea spre uşa bisericii, la o altă băbuţă care tocmai intrase, închinându-se cuminte. " Ia, dă-i şi ei una..." îmi şopteşte blânda Sfânta Vineri şi îmi intinde una dintre cele două banane ale ei. Zâmbesc şi scot din plasă banana mea pusă copilăreşte, pofticioasă cum sunt, deoparte, pentru mine.

Mamaie vroia trei banane! Nici mai mult nici mai puţin! Cine ştie pe cine avea de omenit....

Ies, mănânc cu poftă covrigul şi îmi pare cel mai bun covrig din lume. Poate pentru că nu îl mănânc singură....

Ce neam frumos, acesta în care trăiesc simultan toţi cei ce au fost. Toţi cei ce sunt. Toţi cei ce vor fi... Şi mult mai mult decât ei...
Acest neam frumos în care atunci când primeşti, nu primeşti doar tu. Când dăruieşti nu îi dăruieşti numai celui din faţa ta şi, implicit, ţie... Mai dăruieşti întotdeauna şi altcuiva...

- "Maica Domnului să primească!"
Răsună încă în inimă glasul Sfintei Vineri. Şi ziua mea începe cu soare...

Doamne, ajută!