Luni a avut loc inaugurarea Centrului educațional-social „Sfântul Haralambie” al parohiei bucureștene Flămânda. Cu ocazia sărbătoririi Sfântului ocrotitor al bisericii parohiale și al activităților cu caracter social și misionar ale părintelui paroh, David Pestroiu și ale multor altor persoane implicate în acest proiect, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanu, Episcop Vicar Patriarhal a oficiat Sfânta Liturghie, la sfârșitul căreia a oferit câteva distincții tuturor celor implicați în activitățile centrului, pe care a urmat să-l sfințească.

În spatele Patriarhiei, într-o casă veche de aproape 80 de ani, după atestările din documente, dar care pare ca nouă, pentru că s-au desfășurat ample lucrări de restaurare și modernizare, s-a inaugurat, astăzi, la parter, grădinița creștină, iar la etajul 1, centrul pentru copii școlari, de tip after-school. Aici urmează să învețe laolaltă copii care provin dintr-un mediu nefavorizat, cât și copii ai căror părinți doresc pentru ei o educație creștină, care a dat mari valori ale culturii românești, care, după spusele părintelui, au învățat „pe sub streșinile bisericii, după ceaslov și împreună cu această învățătură au deprins și bunul simț și respectul față de valori, tradiție, învățătura înaintașilor și ortodoxia noastră străbună.”

Părintele David Pestroiu, coordonatorul centrului a primit Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”, pentru activitatea deosebită desfășurată atât la biserică, cât și în cadrul Centrului „Sfântul Haralambie” al Parohiei. Același ordin, dar și diplome de onoare au fost oferite tuturor celor care au susținut această acțiune.

Au urmat câteva cuvinte despre centru și activitățile ce urmează să fie desfășurate în cadrul lui. Predica părintelui Pestroiu a a început cu multe mulțumiri, în special Preafericitului Daniel, pentru purtarea de grijă și încurajarea de a continua aceste proiecte educaționale, pe care îl și citează: „Biserica cea vie din inimi care însuflețește biserica de zi cu zi cu lucrarea sa misionară și cu opera socială”, vorbind despre felul cum se întrepătrund activitățile cu caracter social cu viața bisericii.

La finalul cuvântării sale, părintele paroh a dăruit, Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul o icoană pe sticlă, pictată de o preoteasă care a început să picteze icoane, ca semn de mulțumire pentru vindecarea propriului său copil, care fusese atins de o boală necruțătoare dar care, după rugăciunile fierbinți ale tuturor copiilor din clasa lui, și-a revenit, în mod miraculos, în prezent simțindu-se foarte bine.

Preasfințitul Varlaam a luat cuvântul, felicitându-i pe toți care au ajutat la ridicarea acestui centru educațional, „pentru că este foarte important ca tinerii, copiii să primească de la cea mai fragedă vârstă elementele fundamentale ale credinței noastre. Mulți dintre noi au ajuns la credință foarte târziu.” Părintele a comentat că „majoritatea oamenilor primesc o educatie materialistă, hedonistă, orientată în mod exclusiv spre plăcerile fizice” și „care au uitat că sunt suflete care au viață veșnică.” Preasfințitul a specificat, deasemenea că acest centru nu este doar pentru familiile care nu au unde lăsa copiii, după școală, căci astfel de locuri se găsesc, într-un număr suficient de mare, ci pentru cei care consideră că este important ca pe lângă jocuri, tot ceea ce este specific unui after-schiil, primirea de informații din alte domenii, culturale, artistice etc, formarea religioasă să fie constantă și o permanență. A felicitat pe cei care l-au construit și l-au modernizat și totodată pe părinții care au ales pentru copiii lor o formare duhovnicească, deoarece „copiii au o percepție cu totul diferită a lucrurilor spirituale.”

Preasfințitul Părinte a făcut o trimitere la pilda semănătorului, unde Iisus vorbește despre felurile oamenilor, comparându-i cu diverse categorii de pământ. Unele terenuri din cauza buruienilor nu rodesc, dar există și pământul cel bun, oamenii care au inima caldă și bună, care rodesc întru răbdare. „Inimă mai bună decât copiii nu are nimeni.” Episcopul Vicar a adăugat că, din păcate, cu vârsta, în loc să ne perfecționăm calitatea spirituală, ne înstrăinăm, murdărim candoarea sufletului, care se transformă din cauza competițiilor, dorințelor omenești de lux, de condiții cât mai comode.

„Copiii sunt străini de aceste gânduri care ne încearcă la maturitate. Mântuitorul zice că de nu veți fi ca unul dintre aceștia nu veți intra în Împărăția Cerurilor. Vârsta copilăriei oferă această receptivitate aparte. Au mai multe șimțuri decât noi, pentru că noi îngustăm aceste receptacule ale noastre după lucrurile sensibile, duhovonicești, spirituale. E un lucru mare ca pruncii, încă din copilărie, să primească elementele esențiale ale învățăturii noastre creștine.”