Astăzi o să explic de ce trebuie mers la vot şi de ce opţiunea mea este numitul Iohannis Klaus.
După cum ştiţi, nu prea-l simpatizez. Pentru că a trădat, pentru că e gafeur şi un pic moale la perspicacitate. Dar măcar arată a om, arată a preşedinte, nu m-ar face de râs. Antipatia mea are şi o nuanţă subiectivă din cauza inevitabilei comparaţii cu predecesorul.
Mall online: Livrare gratuita in 24 de ore!
Ăluia nu-i puteau reproşa propagandiştii că are case, că a făcut trafic de organe, că nu are copii şi alte aberaţii; de asta, recurgeau la glumiţe de tipul „doarme dimineaţa”, „a furat votul” celor îndrăgostiţi de ALDE, „nu a făcut nimic în viaţă” (or fi făcut Ponta ori Udrea şi nu ştim noi!)... Iohannis, iată, se trezeşte în zori şi „a făcut ceva în viaţă”, a transformat major un oraş în bine (nu-i suficient, zic unii, la preşedinţie e mai greu, doar alde Macovei s-ar califica, că a demonstrat... mă rog, nu ştiu ce-o fi demonstrat).
Să acceptăm, totuşi, prin absurd, teoria nihiliştilor scârbiţi şi să pornim de la premisa că toţi cei 14 candidaţi sunt la fel de răi, totul o apă şi-un pământ. În acest caz, logica ne spune să nu lăsăm un singur rău nebalansat, ci să-i opunem un altul, de care să se teamă, cu care să se atenueze reciproc. PSD-ul are Guvernul şi Parlamentul, acesta din urmă în proporţie covârşitoare, chiar după retragerea PNL din coaliţie (fără a sugera prin asta că peneliştii or fi fost rupţi din soare, prezenţele hazlii de tipul ieşenilor Crăciunescu şi Doboş fiind majoritare şi la ei, în timp ce nume ca Bodea sau Zlati sunt rarităţi scăpate prin nu ştim ce noroc de castingul de maimuţe al defunctului USL). Este evident că nu ar fi deloc bine ca, după Guvern şi Parlament, PSD-ul să ia şi Preşedinţia. Iată un motiv suficient de obiectiv, indiferent de preferinţele politice ale fiecăruia, de a merge neapărat la vot. Chiar dacă Victor Ponta ar fi un neprihănit şi un om liber de interesele găştii din care face parte, chiar dacă ar fi de departe cel mai bun candidat, tot ar trebui să nu fie votat, exact din raţiunile expuse mai sus, acelea ale echilibrului politic care face mai puţin probabile derapajele postelectorale. Cum Tăriceanu este tot un fel de Ponta (fiind total aservit intereselor PSD-ului care i-a şi cumpărat partid de la talciocul din Braşov), iar coşmarurile Macovei şi Udrea sunt de neluat în calcul (din fericire, nici n-au şanse), Klaus Iohannis rămâne singura opţiune validă (cu moş Theo rezervă în caz că i se rup picioarele sasului pe treptele ÎCCJ).
Avem o responsabilitate şi trebuie mers la vot!
După cum ştiţi, nu prea-l simpatizez. Pentru că a trădat, pentru că e gafeur şi un pic moale la perspicacitate. Dar măcar arată a om, arată a preşedinte, nu m-ar face de râs. Antipatia mea are şi o nuanţă subiectivă din cauza inevitabilei comparaţii cu predecesorul.
Mall online: Livrare gratuita in 24 de ore!
Ăluia nu-i puteau reproşa propagandiştii că are case, că a făcut trafic de organe, că nu are copii şi alte aberaţii; de asta, recurgeau la glumiţe de tipul „doarme dimineaţa”, „a furat votul” celor îndrăgostiţi de ALDE, „nu a făcut nimic în viaţă” (or fi făcut Ponta ori Udrea şi nu ştim noi!)... Iohannis, iată, se trezeşte în zori şi „a făcut ceva în viaţă”, a transformat major un oraş în bine (nu-i suficient, zic unii, la preşedinţie e mai greu, doar alde Macovei s-ar califica, că a demonstrat... mă rog, nu ştiu ce-o fi demonstrat).
Să acceptăm, totuşi, prin absurd, teoria nihiliştilor scârbiţi şi să pornim de la premisa că toţi cei 14 candidaţi sunt la fel de răi, totul o apă şi-un pământ. În acest caz, logica ne spune să nu lăsăm un singur rău nebalansat, ci să-i opunem un altul, de care să se teamă, cu care să se atenueze reciproc. PSD-ul are Guvernul şi Parlamentul, acesta din urmă în proporţie covârşitoare, chiar după retragerea PNL din coaliţie (fără a sugera prin asta că peneliştii or fi fost rupţi din soare, prezenţele hazlii de tipul ieşenilor Crăciunescu şi Doboş fiind majoritare şi la ei, în timp ce nume ca Bodea sau Zlati sunt rarităţi scăpate prin nu ştim ce noroc de castingul de maimuţe al defunctului USL). Este evident că nu ar fi deloc bine ca, după Guvern şi Parlament, PSD-ul să ia şi Preşedinţia. Iată un motiv suficient de obiectiv, indiferent de preferinţele politice ale fiecăruia, de a merge neapărat la vot. Chiar dacă Victor Ponta ar fi un neprihănit şi un om liber de interesele găştii din care face parte, chiar dacă ar fi de departe cel mai bun candidat, tot ar trebui să nu fie votat, exact din raţiunile expuse mai sus, acelea ale echilibrului politic care face mai puţin probabile derapajele postelectorale. Cum Tăriceanu este tot un fel de Ponta (fiind total aservit intereselor PSD-ului care i-a şi cumpărat partid de la talciocul din Braşov), iar coşmarurile Macovei şi Udrea sunt de neluat în calcul (din fericire, nici n-au şanse), Klaus Iohannis rămâne singura opţiune validă (cu moş Theo rezervă în caz că i se rup picioarele sasului pe treptele ÎCCJ).
Avem o responsabilitate şi trebuie mers la vot!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.