Portalul Think Outside the Box a publicat joi documentul de 103 pagini, referitor la Roșia Montană, întocmit de doi profesori de la Universitatea Oxford, declarat pierdut de Ministerul Culturii, prin vocea celui mai înalt oficial al insituției, Daniel Barbu.

În acest act, profesorul Andrew Wilson, de la Institutul de Arheologie al Universității Oxford, și profesorul David Mattingly, de la Școala de Arheologie și Istorie Veche a Universității Leicester, afirmă fără echivoc ”importanța internațională excepțională” a sitului de la Roșia Montană și remarcă, totodată, ”peisajul de o complexitate, cel mai probabil, inegalabilă”, notând și faptul că autoritățile române, prin Legea 5/2000 recunosc statutul cultural al zonei.

De remarcat că acest act normativ, adoptat de Senat în data de 28 decembrie 1999 și intrat în viagoare în data de 6 martie, în urmă cu 13 ani, specifică faptul că, ”până la delimitarea, prin studii de specialitate, a zonelor de protecție a valorilor de patrimoniu cultural, se instituie zone de protecție a monumentelor istorice, de 100 de metri în municipii și orașe, 200 de metri în comune și de 500 de metri în afara localităților”. În Legea 5/2000 se menționează că ”nerespectarea măsurilor specifice de conservare și de protejare a zonelor protejate atrage, potrivit legii, răspunderea civilă, contravențională sau penală, dupa caz”.

Printre altele, cei doi oameni de știință susțin și faptul că minele de la Roșia Montană, chiar dacă nu îndeplinesc condițiile UNESCO, au ”o importanță echivalentă cu a siturilor incluse în Patrimoniul Mondial”, întrucât întrunesc patru criterii esențiale:

- arată o relație importantă de schimb al valorilor umane, de-a lungul unei perioade îndelungate sau într-o zonă culturală a lumii, în ceea ce privește dezvoltarea arhitecturii sau a tehnologiei, a artelor monunentale, planificării urbaniste sau a concepției peisagistice;

- poartă o mărturile unică sau cel puțin excepțională a unei tradiții culturale sau ale unei civilizații, care încă există sau a dispărut;

- este un exemplu deosebit pentru un anume tip de ansamblu sau peisaj arhitectural sau tehnologic, care ilustrează o etapă importantă din istoria umanității;

- este un exemplu deosebit pentru o așezare umană tradițională, pentru folosirea pământului sau a mărilor, reprezentativ pentru una sau mai multe culturi, pentru interacțiunea umană cu mediul, mai ales când acesta a devenit vulnerabil sub impactul schimbărilor ireversibile.

Specialiștii descriu apoi pe larg mai multe situri istorice primordiale pentru patrimoniul cultural universal: Hăbad (așezare romană și clădiri religioase), Valea Nanului (sit roman religios), Carpeni (lucrări subterane romane, clădiri de suprafață) și Cârnic (lucrări subterane romane), dar menționează și ”alte one de importanță semnificativă”, precum zona Corna, Coș-Lety, Jig-Vădoaia (cimitire romane și situri de procesare a aurului), Țarina (cimitir roman, zone de procesare a aurului, probabil așezări), Orlea (lucrări subterane romane).

Se menționează explicit faptul că ”lucrările romane de la Cârnic sunt de o importanță excepțională internațională și trebuie conservate in situ în întregime”.

Astfel, remarcând că liderii comuniști ai României nu au fost deloc interesați de valorificarea arheologică a acestor situri, se apreciază că Roșia Montană este un spațiu care trebuie cercetat îndeaproape, pentru a nu se pierde vestigii ori mărturii istorice din trecut.

În Masivul Cârnic, marea majoritate a galeriilor aparţinând acestei perioade au rămas neexplorate şi neînregistrate, ceea ce reprezintă o omisiune arheologică gravă. Este evident că, fie şi numai din acest motiv, acordarea descărcării de sarcină arheologică pentru regiune ar fi problematică. Ar implica distrugerea unei bucăţi semnificative de moştenire arheologică industrială, fără ca aceasta să fie analizată şi înregistrată, fapt ce ar ridica semne de întrebare asupra aplicării strategiei conservării (prin înregistrare).

Per ansamblu, peisajul minier al epocii moderne timpurii are o semnificaţie deosebită, iar Roşia Montană şi împrejurimile sale pot ilustra în detaliu moştenirea minieră românească din acea perioadă. Acest lucru nu este realizat prin lucrările din prezent şi datele adunate până acum. Până când nu se va realiza o muncă mai aprofundată, este dificil de etichetat fiecare componentă a unui sit cu un grad mai mare sau mai scăzut de importanţă, dar, în mod clar, Roşia Montană, Corna şi alte sate asimilate celor două centre sunt de importanţă ridicată. La fel sunt şi cimitirele, unde monumentele funerare şi inscripţiile ar trebui înregistrate pentru a se vedea evoluţia comunităţii (faze, cronologie, compoziţie).

Nici spaţiile de procesare a minereului nu au fost explorate corespunzător şi suficient, spre exemplu iazurile artificiale (tăurile) sau canalele care aduceau apa care punea în funcţiune steampurile. Extragerea şi procesarea altor minerale, precum argintul, mai ales, trebuie să fie investigate arheologic pentru a ajuta la o mai bună înţelegere şi cunoaştere a tehnologiilor implicate atunci în minerit.

DOCUMENTUL ORIGINAL, în limba engleză, poate fi descărcat, ori consultat, de AICI.

Tot joi, ministrul Daniel Barbu a fost huiduit puternic de manifestanții din Centrul Vechi al Capitalei, care i-au spart și luneta mașinii, solicitându-i demisia. Contestatarii proiectului de la Roșia Montană au aruncat cu bancnote false în ministrul Culturii, iar o persoană i-a întins demnitarului o punguță cu monede. Daniel Barbu a declarat că a coborât din mașină și le-a spus protestatarilor că se comportă ”ca niște neofasciști”.

Tot joi, Comisia parlamentară pentru cazul Rosia Montana a adoptat un amendament la proiectul de lege transmis de către Guvern prin care se prevede că titularul unei licențe de exploatare a aurului si argintului nu poate exploata alte elemente în afară de acestea, decât după obținerea unei licențe speciale.

De asemenea, acordul dintre Guvern și Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a fost scos din proiectul de lege trimis de Guvern.