”Corpul fizic nu constituie cauza bolilor, ci reprezintă doar reflectarea a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Este un pământ pe care se ridică şi creşte rezultatul seminţelor sădite adânc în interiorul lui. Este un pământ sfânt, deci să-i dăm respectul care i se cuvine!” spune psihologul Andreea Hefco.

Ceea ce faci, te face! – partea a III-a

Ceea ce păstrează mintea umană nu este ”filmul” întâmplării fidel, ci emoțiile și mai ales, credințele noastre, adică interpretarea pe care am dat-o noi unei anumite întâmplări. Aceste credinţe reprezintă mare parte din programele de operare ale minţii. ”Sunt credinţe proprii nouă, dar sunt şi cele din baza de date moştenite de la strămoşii noştri, de la poporul din care facem parte şi de la întreaga umanitate.” mai spune psihologul. Credințele noastre reprezintă, de fapt, harta după care ne ghidăm noi în viața, și sursa și cauza majorității acțiunilor. Problema apare atunci când apar la suprafață acele credinţe negative care nu ne mai servesc, care contrazic adevărurile noastre profunde și ne limitează în ziduri de minciună şi teamă.

Ceea ce faci, te face! – partea a II-a

Câteva dintre cele mai „toxice“ astfel de credințe-programe sunt: „eu sunt separat de Dumnezeu“, „Dumnezeu nu mă aude“, „m-a uitat“, „sunt vinovat“, „nu merit să fiu iubit“, „nu sunt bun de nimic“, „e ceva în neregulă cu mine“, „viaţa e o dezamăgire continuă, o ispăşire fără final“, „eu nu ştiu“ etc.

Aproape fiecare din noi, în tot ceea ce spunem și facem, în toate acţiunile noastre, lăsăm nemulțumirea și frica să ne cuprindă. Acestea ne fură practic viaţa, adică nu trăim pe deplin nimic din ceea ce facem sau din ceea ce ne este dat. Mereu avem impresia că nu este de ajuns de bun sau că nu este suficient, sau că nu are niciun sens ceea ce fac. Astfel, ajungem să devenim niște persoane care supraviețuiesc, evitându-și practic, mai mult sau mai puțin conștient, sinele cel adevărat și amânând viața cea autentică la care fiecare dintre noi este chemat și pe care are, cumva, datoria morală, să o trăiască.

Ceea ce faci, te face! – partea I

”Cum îmi dau seama că le am (aceste credințe) ? Nu mai e nevoie de o adâncă psihanaliză. Aceste credinţe generează emoţii toxice. Ca să le detectez trebuie să-mi fac timp doar să mă observ şi astfel să mă cunosc! Să observ ce simt, să accept existenţa acestor iluzii-credinţe false în mine. Dacă mă simt agitat, nemulţumit, obosit mai mereu, dacă nu am stare, nu am răbdare, simt că m-am săturat, că nu mai pot duce, că mi-e ciudă, că mă simt singur, sunt trist, că îmi e frică, că sunt plin de gânduri, că stau în minte şi nu în prezent etc., atunci sigur eu sunt în programele făcute cu şi din credinţele negative.Când mintea stă liniştită, apare vindecarea sau face loc vindecării. Locul minţii e în inimă, dar noi toţi ne-am pierdut minţile. ” mai spune Hefco.

Sorin Mihalache, Andreea Hefco, maica Siluana sunt doar trei dintre mulți lideri spirituali care ne îndeamnă la intrarea în sine, împotriva ”valului” mediatic și nu numai care ne împinge spre trăirea la suprafață. Vom vedea că, această tăcere pe care o vom practica cu o oarecare frecvență în viața noastră, va da roade treptat, și la un moment dat vom experia noi trăiri și noi acțiuni, asistând la nașterea unui om nou care acționează, nu reacționează, care alege, și nu se lasă furat de evenimentele exterioare, care, în fine, trăiește, nu supraviețuiește.