Psihologii au ajuns la concluzia că dependența are foarte mare legătură cu ideea și dorința de control. Explicația este simplă: subiectul, rob al unor dependențe, se confruntă cu faptul de a controla, concretizat într-o idee obsesivă. Asta se întâmplă, de fapt, în interiorul, în spațiul psihologic, afectiv, al persoanei dependente. De exemplu, o persoană dependentă de cumpărături controlează, de fapt, realitatea care o înconjoară, satisfăcându-și toate dorințele, așa cum se întâmplă și cu dependentul de mâncare. Există și foarte mulți dependenți de oameni, care reușesc să îi controleze, impunându-și voința și speculând acele purtări care sunt doar spre folosul lor.

O altă varietate de dependenți este formată din aceia care se luptă cu fantasma controlului, și anume dependenții de lucruri materiale. Aceste persoane își dezvoltă, de regulă, o încredere în sine mare, până la a susține că nu sunt dependenți de acestea, și că oricând doresc, ar putea să înceteze folosirea lor, deținând controlul. Din această categorie mai fac parte și dependenții de lumea virtuală (fie de pornografie, fie de jocurile pe calculator), cultivând amăgirea că dețin un absolut control asupra obiectului dorinței lor (femeia dorită, dușmanul etc.).

Iluzia controlului are mare legătură cu chestiunea relației. Mai precis, este vorba despre incapacitatea sau lipsa de interes a persoanei dependente pentru o relație umană adevărată și consistentă. O relație adevărată nu are nicio legătură cu controlul, dimpotrivă, intrarea într-o relație presupune o predare într-o anumită măsură unui proces de schimbare prin celălalt. Cel interesat de o relație adevărată trebuie să își refuze, în mod voit, să îl controleze pe celălalt, aceasta însemnând lipsa respectului, deci a iubirii.

Dezvoltarea dependențelor în epoca noastră se datorează într-un anumit grad neputinței de a crea și a păstra relații sănătoase. Prin urmare, avem de-a face cu un deficit de iubire, cel puțin în ceea ce privește finalitatea. Astfel, apare distanța uriașă între pretenția tot mai mare a cuiva de a fi iubit și teama în fața iubirii. Această situație a stării afective este semnul cel mai clar al unei persoane dependente. Soluția? Renunțarea la control.

Specialiștii vorbesc despre iluzia controlului ca una care conține amăgirea atotputerniciei, care a fost totdeauna foarte comună omului. Așadar, cel care va folosi dependența pentru a avea sentimentul că este atotputernic, o face întrucât iluzia conține o plăcere mai mare decât realitatea însăși. Este nevoie să înțelegem distincția între plăcere și bucurie, necunoscută celor mai mulți, ignoranță care este și punctul de plecare al dependenței.

Nu este corect să susținem că o persoană dependentă a fost legată de obiectul atracției. Adevărul este că persoana dependentă a fost legată sentimental în procesul căutării și aflării obiectului de dependență. Adică, a fost marcată de trăirea unei intense experiențe psiho-somatice, identificată azi de mulți oameni ca ”creșterea adrenalinei”. Aceasta constituie și carcateristica care desemnează dependența ca proces de auto-îndrăgostire (auto-erotizare). Mai bine spus, persoana care joacă rolul de ”obiect al dependenței” NU EXISTĂ PRIN SINE, CI DOAR CA PRETEXT PENTRU A FI PUS ÎN SCENĂ JOCUL ”VÂNĂTORII” ȘI AFLĂRII CELUILALT, în funcție de ce parte a ”relației” s-a poziționat fiecare. Astfel, persoanele dependente doar se folosesc unele de altele, pentru a-și împlini nevoi, neștiind și neputând să lucreze la crearea unei relații de iubire reale, autentice.