Revista 22 a fost primul săptămânal apărut după evenimentele din decembrie 1989, iar numele vine de la ziua în care Nicolae Ceauşescu a părăsit clădirea Comitetului Central.

LIVRARE GRATUITA, orice produs. Toate ofertele

Grupul de Dialog Social, organizaţia care editează revista, a scos primul număr pe 20 ianuarie 1990. Conform propriei descrieri ce apare pe site, Revista 22 se caracterizează prin "orientarea pro-occidentală, sprijin pentru instituţiile şi valorile democratice, economia de piaţă, susţinerea minorităţilor, atitudine critică faţă de derapajele puterii".

GDS este organul înfiinţat de miliardarul ungur George Soros cu ajutorul lui Silviu Brucan în 1990, iar Revista 22 este principala "gură de foc" a intereselor lui Soros în România. Printre fondatori s-au aflat Alin Teodorescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu sau Monica Macovei.

Sursa foto: Ziaristi Online

Iată că "intelectualii" rasaţi de pe Calea Victoriei primesc o lovitură neaşteptată chiar din partea unuia dintre ei. Într-o carte-interviu apărută anul trecut - Tranziția. Primii 25 de ani, scrisă în colaborare cu jurnalistul Vartan Arachelian, Alina Mungiu-Pippidi face o dezvăluire de senzaţie.

Este vorba despre o relatare care aruncă o lumină aparte asupra activității unor intelectuali ai vremii de la începutul anilor '90, grupați în jurul Revistei 22, mulți dintre ei formatori de opinie binecunoscuți și în acest moment. Cel care a descoperit informaţia este Bogdan Tiberiu Iacob de la site-ul inpolitics.ro. Alina Mungiu se afla la Iaşi, când a fost sunată de către Stelian Tănase, redactor-șef săptămânalui intelectual 22 (n.r. Stelian Tănase este acum director general al TVR), cu invitația de a se alătura colectivului de la București. Iată cum relatează doamna Mungiu evenimentele:

"Dar nu m-am grăbit să mă mut", povestește politologul de azi. "Nu aveam unde să stau în București. Le-am pus condiția să-mi ofere o casă. Și acest lucru s-a întâmplat, într-un fel destul de neortodox. Din câte îmi amintesc, Tănase și cu Sorin Roșca Stănescu l-au prins noaptea pe primarul provizoriu (în 1990, Bucureștiul a avut doi primari numiți, nu aleși, în persoana lui Dan Predescu și a lui Ștefan Ciurel n.r.), care era dubios rău, într-un loc în care nu avea ce căuta și cu niște securiști – nu mă întrebați ce căutau ei acolo…Amândoi voiau să aducă ziariști din țară la București și l-au prins la înghesuială și i-au zis: ”Ne trebuie nu știu câte case!”. Și el a livrat casele. Și mă trezesc că mă sună Stelian Tănase și îmi spune: ”Am căpătat casă!. Vino!”. Așa m-am mutat…” spune Mungiu, acum în vârstă de 50 de ani. Casa primită era situată "deasupra Conservatorului, lângă Cișmigiu", continuă Alina Mungiu, adică în zona zero a Bucureştiului.



Tot în cartea de mai sus, Alina Mungiu mai face un autodenunţ. Ea povesteşte cum a făcut trafic de influenţă pentru a-şi băga fratele la facultate. Este vorba de  regizorul Cristian Mungiu.

"Cariera și-a făcut-o el singur. Dar, în această societate închisă, oricât talent ai avea, trebuie ca cineva să-și facă legătura, conexiunea. Și frate-meu a avut această legătură grație carierei explozive de jurnalist pe care am făcut-o în București, după ’90, adică eu am avut cui să dau acel telefon care i-a deschis drumul spre Academia de Teatru și Film, restul fiind făcut de talentul lui, telefon pe care nu avusese cine să-l dea pentru mine, cu cîțiva ani înainte", mai spune Alina Mungiu.