După cum am spus de multe ori, există o specie mutantă de creaturi humanoide care mereu îşi vor reface otrava dacă nu le stârpeşti complet. Pentru asemenea pericole pentru viaţa din jur, perceptul creştinesc de iertare ar trebui abrogat. Şi am exemplificat frecvent cu Traian Băsescu şi încă unul, cu leit aceleaşi trăsături, doar că din altă conjunctură, din clinica în care lucrez, mă rog, unul care-şi zice „academician“.

Dar nu despre ei este vorba astăzi, ci despre Adrian Năstase. Un om pedepsit la normă, pentru lucruri pe care nu le-a făcut sau, cel puţin, nu s-a dovedit că le-a făcut, în timp ce pentru cele evidente, uşor de probat, nu plăteşte. Probabil ar fi fost prea mulţi implicaţi. Oricum, a avut mai puţin noroc decât nen’su Iliescu, supranumit pe vremuri „Ghinion”, că ăla nu plăteşte pentru nimic. Justiţia în România e o problemă de noroc, un fel de extragere specială loto. Norocul şi-l mai face şi omul, dar unii încălzesc bilele. Cine-ar fi crezut că tocmai bilele lui Năstase, niciodată numărate exact, vor fi cele încălzite spre a fi extrase?

Adrian Năstase, deci. Stând el aşa, la răcoare, i s-a-nchegat din nou vocaţia fitilistă. Bine-bine, ani de-nchisoare – înţeleg, dar nu-i prea mare pedeapsa să i se interzică atâta timp şi dreptul constituţional la ticăloşie? Abstinenţa, se ştie, face rău în puşcărie. Aşa că, ce s-a gândit el, eliberator de tensiuni interioare? Să halucineze puţin, că doar cuvintele sale au greutate, mai ales din poziţia de martir. Şi iată ce a exalat: „Crin Antonescu că a fost unul dintre artizanii alegerii lui Băsescu la prezidenţialele din 2004. Din acest motiv are o responsabilitate pentru un deceniu de haos, dezbinare, crize repetate, sărăcie şi izolare internaţională care au afectat viaţa românilor”. Vasăzică nu Tăriceanu şi-a pus verigheta cu Traian Băsescu în 2004, ci Antonescu, cel care s-a numărat printre singurii cinci opozanţi din PNL (plus trei abţineri, printre care cea a Preşedintelui de onoare al partidului, Mircea Ionescu Quintus) faţă de alianţa cu Băsescu şi PD-ul de atunci (idee a lui Valeriu Stoica) în cadrul Congresului extraordinar al PNL din 27 septembrie 2003 – Adrian Cioroianu, Ludovic Orban şi Crin Antonescu s-au pronunţat, de la tribună, împotriva zămislirii alianţei DA, iar Dinu Patriciu, îmbrăcat sport, în semn de protest, a părăsit sala fără a mai lua cuvântul; al cincilea opozant s-a manifestat doar la votul secret, rămânând anonim. Apoi a urmat mascarada cu lacrimile scurse din ochii reptilei pe obrazul ridat şi gros al lui Theodor Stolojan. La acel moment, actualul bătător de câmpi penitenciari, Adrian Năstase, i-a trimis bolnavului închipuit un mesaj oficial în care îşi „exprima regretul şi preocuparea faţă de problemele de sănătate” ale plecătorului umil în faţa lui Băsescu: „Dincolo de crezurile noastre, dincolo de disputele în care suntem angrenaţi, înainte de toate, suntem oameni. Iar într-un astfel de moment avem cu toţii datoria să uităm de lucrurile care ne despart şi să fim solidari. O asemenea veste ne aminteşte că, oricât de multe lucruri ne-ar despărţi şi oricât de diferite ar fi valorile în care credem, nu putem fi indiferenţi la suferinţă. Sperăm că starea de sănătate a domnului Theodor Stolojan se va îmbunătăţi cât mai curând posibil. Şi dorim domnului Stolojan să aibă tăria de a trece peste această situaţie dificilă şi îi transmitem, pe această cale, multă sănătate, iar familiei sale foarte mult curaj”. Să nu mori de râs?

Şi mai spune Adrian Năstase despre Crin Antonescu: „În ceea ce priveşte manipularea din 2004, îi aduc aminte că a fost complice şi la manipularea 'lacrimilor' lui Băsescu”. Îi răspunde, cum nu se poate mai bine, Anca Radu: „În 2004 Crin nu se ocupa cu lacrimile lui Băsescu, fiind gata ocupat cu lacrimile proprii şi cu ale Irinei, în vârstă de 3 ani pe-atunci, rămasă fără mamă”!

Conform teoriei că orice reprezentant al speciei umane trebuie să aibă drepturile aferente garantate, printre care şi acela al judecăţii drepte, am protestat vehement împotriva mascaradei proceselor care l-au vizat pe Adrian Năstase şi împotriva condamnării acestuia fără probe. Şacalul mai puternic se răzbuna pe şacalul mai neatent şi eu mă trezisem să am o părere. Exact ca un privitor la Animal Planet care lăcrimează când puiul de crocodil nu-şi mai găseşte mama în mâl. Serialul zoologic probabil va continua şi alte hiene se vor trezi cândva edentate, iar jalea junglei se va întrupa din nou într-un cor de ode înălţate foştilor răpitori cărora le va fi venit rândul la pseudomartiriu, deşi mai au încă urme de sânge pe fălcile scofâlcite şi căzute.

Adrian Năstase mi-a amintit ieri greaţa şi revolta de acum zece ani, cele care mă făcuseră să-mi asum riscul opţiunii de a-l schimba cu mârlanul de pe vas. Adică m-a făcut de râs. Hiena din cuşcă exersează din nou mârâitul de pe vremea când avea numărul corect de ouă, arărându-ne încă o dată că hingheritul haotic nu aduce beneficii societăţii: efectul civic al pedepsei neclare, discreţionare, neexplicate, dar mediatizate, îşi pierde puterea pildei şi devine caduc.

În compensaţie faţă de instanţele care, fiind înalte, stau în genunchi ca să nu se caseze, arbitrar şi comandat îngrăditoare ale libertăţii domnului Năstase (complet de hiene condamnând o altă hienă – ăsta da spectacol al naturii!), o alta, nejuridică, vine să întregească explicaţia renghiurilor punitive ale destinului: instanţa blogurilor. Ea acordă pedepse morale, dar le şi argumentează.

Iată patru exemple:
1. http://politicata.wordpress.com/2014/04/06/de-ce-detest-psd-ul-si-de-ce-ar-merita-adrian-nastase-sa-mai-petreaca-vreo-10-ani-la-jilava/
2. http://ex-blank-page.blogspot.ro/2014/04/cand-nedreptatea-lui-basescu-devine.html
3. http://iuliahuiu.blogspot.ro/2014/04/cat-de-jos-au-ajuns-unii-despre.html
4. http://inpolitics.ro/de-ce-il-neindreptateste-nastase-pe-crin_1841530.html