La 1 noiembrie 1928, la ora 17,00, se inaugura  postul naţional de radio.  Primele cuvinte  - “Alo, Alo aici Radio Bucureşti, România” - au fost rostite de Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei româneşti, după care a urmat un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care radioul românesc era numit Un suflet nou.

Anterior, la 22 decembrie 1926, se constituise Societatea de Difuziune Radiotelefonică, sub conducerea marelui inginer profesor Dragomir Hurmuzescu, părintele radiofoniei din România.

În ziua inaugurală, postul naţional de radio a difuzat muzică de dans, informaţii din presă, buletine meteo şi ştiri sportive. La microfonul radioului au vorbit, pe rând: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Ion Finteşteanu, Constantin Nottara, George Vraca ş.a.

Ulterior, şi-au făcut debutul emisiuni dedicate atât femeilor, cât şi temelor culturale, dar şi o serie de transmisiuni umoristice şi emisiuni clasice: 'Ora copiilor', 'Ora veselă', Teatrul radiofonic, cursuri de limbă străină, 'Cronica dramatică', 'Cronica literară', 'Cronica cinematografică'.

Emisiunile erau alcătuite de un consiliu condus de Dragomir Hurmuzescu, din care făceau parte I. Al. Brătescu Voineşti, Dimitrie T. Alesseanu şi Mihail Jora.

La 10 martie 1929 a debutat la microfon cel care a ţinut cele mai multe conferinţe radiofonice: Nicolae Iorga. Ulterior, din primele lui cuvântări a fost editat volumul 'Sfaturi pe întuneric'.

Preocupări privind înfiinţarea unui post de radio au existat încă din 1925, când a luat fiinţă asociaţia 'Prietenii radiofoniei', grupare condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti.

Radiofoniştii români organizau conferinţe cu caracter ştiinţific şi iniţiau, de două ori pe săptămână, joia şi sâmbăta, la ora 21,30, audiţii radiofonice. În vara anului 1925 au fost realizate primele emisiuni cu prilejul expoziţiei 'Luna Bucureştilor'. Prima publicaţie despre radiofonie - 'Radio-român' a apărut la 13 septembrie 1925, urmată, o lună mai târziu, de revista 'Radiofonia'. La 13 iunie 1926 a avut loc primul Congres al Radiofoniştilor români.

Legea pentru instalarea şi folosinţa staţiunilor şi posturilor radioelectrice, care consfinţea monopolul statului asupra posturilor de emisie şi asupra posturilor de radiorecepţie, a fost adoptată în iulie 1925, câteva luni mai târziu fiind adoptat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii mai sus amintite, în care se preconiza înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular).

Decretul regal de aplicare a 'Legii Radiofoniei', adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva.

Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune, la 4 aprilie 1936. A urmat inaugurarea, în 1952, a clădirii actualului sediu (începută în 1949), iar în 1961 a fost deschisă Sala de concerte 'Mihail Jora'.

În anul 1956 a fost înfiinţată Televiziunea Română, cu care Radio România a fuzionat, formând împreună instituţia numită Radioteleviziunea Română.

În 1994, prin Legea nr. 41 din 17 iunie, privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune s-au înfiinţat ca “servicii publice autonome, de interes naţional, independente editorial”.

În prezent, Radio România emite pe trei posturi naţionale: Radio România Actualităţi, Radio România Cultural şi Antena Satelor. De asemenea, emite la nivel internaţional prin Radio România Internaţional 1 (în limba română) şi Radio România Internaţional 2 şi 3 (în limbi străine), iar la nivel regional prin 8 studiouri regionale. Oferta Radio România este completată de un post regional dedicat exclusiv muzicii clasice Radio România Muzical, dar şi de Radio3Net 'Florian Pittiş', singurul post din ţară exclusiv online.