În fiecare an, în data de 27 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Aducerea la Constantinopol a moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, în anul 438. Pentru credincioşii care vor să se închine, astăzi, marelui ierarh, am redactat lista locurilor unde se mai găsesc Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur :

* Schitul Darvari, Bucureşti, România.
* Mănăstirea Secu, Judeţul Neamţ, România.
* Catedrala Episcopala din Craiova, România.
* Biserica Sfânta Ecaterina, Facultatea de Teologie din Bucureşti, România, unde se vor păstra până la construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

* Catedrala Sfântul Gheorghe, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (actualul Istanbul), Turcia.

* Mănăstirea Filoteu, Sfântul Munte Athos, Grecia, păstrează mâna dreaptă a Sfântului Ioan Gură de Aur.

* Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos, Grecia, păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan, cu urechea stângă întreagă. Se spune de către părinţii cei din vechime, că la urechea stângă i-a tâlcuit Sfântul Apostol Pavel înţelesurile Sfintelor sale Epistole şi a rămas neputrezită spre mărturie că tâlcuirea sfântului a fost de o reală sfinţenie.
* Mănăstirea Varlaam, Meteora, Grecia.
* Capela Imaculata Concepţie, Basilica San Pietro, Roma, Italia. (sursa: creştinortodox.ro)

Sfântul Ioan Hrisostomul a trăit între ani 347 şi 407. Este prăznuit pe 13 noiembrie. Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai cunoscuţi, pomeniţi si iubiţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe, s-a născut în anul 347, în Antiohia. Întreaga lui viaţă şi-a dedicat-o zidirii Bisericii lui Hristos. El avea harul vorbirii. Sfântul a fost numit „Gură de Aur” datorită cuvântărilor sale neegalate vreodată de vreun predicator. Se spune că atunci când Sfântul începea să predice, cuvintele sale reuşeau să pătrundă în inima tuturor celor care ascultau. Astfel, el deschidea o uşiţă pe care niciun altul dintre oamenii vremii aceleia nu reuşea. Prin cuvintele sale „de aur”, sfântul urmărind zidirea celor sfinte în inimile creştinilor şi atacarea abuzurilor de orice fel, politice şi autoritatea din Biserica şi din Imperiul Roman din acea vreme.

Sărbătoarea, însemnată în Calendarul Ortodox cu cruce neagră, este închinată unui eveniment care a fost considerat, în secolul al V-lea, o binemeritată reconciliere duhovnicească a familiei imperiale bizantine în faţa personalităţii istorice a Sfântului Ioan Gură de Aur. Împăratul Teodosie al II-lea a dorit prin aducerea la Constantinopol a moaştelor Sfântului să îndrepte nedreptatea pe care părinţii săi, Arcadiu şi Eudoxia, au făcut-o prin scoaterea sa din scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului şi exilarea lui.
Ziarul Lumina informează că la data de 16 aprilie 404, în sâmbăta Sfintelor Paşti, a fost scos cu sila din biserica arhiepiscopală a Constantinopolului de ostaşii împărătesei Eudoxia şi închis în reşedinţa arhiepiscopiei, sub formă de arest la domiciliu, până după sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, când, la 20 iunie 404, cu aprobarea împăratului Arcadius, a fost exilat, într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz. După o oprire scurtă la Niceea, Sfântul Ioan a ajuns după 77 de zile la Cucuz, în Armenia Mică. De aici a continuat legăturile sale cu prietenii din Constantinopol şi Antiohia. Acolo a stat sub paza legionarilor armatei imperiale bizantine timp de trei ani, până în anul 407. În acel an, la insistenţele împărătesei Eudoxia, împăratul Arcadius a hotărât ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie exilat pe ţărmul răsăritean al Mării Negre, în localitatea Pityus, pentru a fi cât mai departe de Constantinopol şi Antiohia şi pentru a nu influenţa pe credincioşii din capitala imperiului.
După trei luni de călătorie, au ajuns în localitatea Comane din provincia Pont, a Imperiului Bizantin. Această călătorie a afectat iremediabil starea precară a sănătăţii Sfântului şi, în data de 14 septembrie a anului 407, după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul rostind cuvintele: „Slavă Ţie, Doamne, pentru toate“.
După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaştele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol.
Când racla cu sfintele moaşte a ajuns în portul capitalei imperiale, toţi locuitorii, în frunte cu împăratul şi patriarhul, au ieşit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. În momentul când preoţii au ridicat racla pentru a o aduce în cetatea Constantinopolului, împăratul Teodosie al II-lea s-a aşezat în genunchi sub racla Sfântului şi a cerut iertare în numele părinţilor săi, împăratul Arcadius şi împărăteasa Eudoxia: „Iartă, părinte,greşeala ce ţi s-a pricinuit ţie din invidie!“ (sursa: ziarullumina.ro)

Sfântul Ioan Gură de Aur în iconografie

În cartea numită "Erminia lui Dionisie din Furna", carte aflată la îndemâna zugravilor de chipuri sfinte, în dreptul Sfântului Ioan Gura de Aur, citim următoarele: "Sfântul Ioan Gură de Aur, scund foarte şi subţirel, mare la cap, cu nasul plecat şi nările late, galben cam albineţ; melcii ochilor gavanaţi şi ochii mari beşicaţi, având căutătura veselă; mare la frunte şi golaş, cu multe zbârcituri, şi cu urechile mari şi fălcile trase înăuntru, de mult post şi grija necurmată ce avea; cu puţină barbă, părul plăvit şi cărunt, zice: Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cela ce pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pre Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mântuitor." (sursa: creştinortodox.ro)