Ziarul Adevărul are de o bună bucată de vreme o misiune clară de a ataca toate valorile românilor. A început cu Biserica Ortodoxă, a trecut la oamenii de cultură şi apoi la istorie.
[P] O istorie sincera a poporului român - comanda online
Astfel, pe prima pagină a site-ului putem citi despre "apucăturile rurale ale lui Ion Creangă", care "îşi bătea nevasta, îi încânta şi oripila pe genialii din Junimea, era slobod la gură şi era un mare bădăran". Imediat lângă acest articol denigrator despre cel mai mare povestitor român cititorii se pot delecta cu "cele 5 poziţii sexuale ideale pentru femeile plinuţe" sau "sex fierbinte sub duş". De unde deducem disperarea trustului condus de Cristian Burci după trafic.. nu de copii, ci de afişări.
CITEŞTE ŞI: Premieră în România: cotidianul ADEVĂRUL a fost sancționat pentru DISCRIMINAREA creștinilor
Trustul aflat în insolvenţă pune sub semnul întrebării şi faptele din trecut ale domnitorilor români. Astfel, aflăm de la profesorul şi scriitorul timişorean Mircea Pora că "una dintre marile minciuni din manualele de istorie comuniste a fost rolul domnitorilor din Moldova şi Ţara Românească, despre care se spunea că au apărat vestul Europei de turci. Au vrut să scoată în evidenţă o mare forţă a naţiunii româneşti. În realitate, turcii când au vrut să ajungă undeva au ajuns, ba chiar cu românii alături. În rest, noi nu am câştigat niciun război cu ei, poate doar nişte bătălii locale care nu au influenţat cursul istoriei". În articol se mai vorbeşte despre "conflictul dintre Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, domnitorul Munteniei, care l-a ajutat în anul 1457 să urce pe tronul Moldovei. În 1462, în plin război dintre turci şi munteni, Ştefan cel Mare atacă Muntenia şi asaltează cetatea Chilia, luptând astfel de partea otomană".
Adevărul mizează în acest caz şi pe părerea lui Marius Diaconescu, istoric cunoscut pentru opiniile sale antiromâneşti. "Nicio oaste otomană nu a planificat vreodată să treacă Dunărea în Moldova, apoi să traverseze Carpaţii, ca să ajungă în Ungaria! Iar în privinţa Poloniei, cel puţin în timpul domniei lui Ştefan cel Mare în Moldova, era o pace trainică între polonezi şi turci, aşa că moldovenii nu aveau ce sau pe cine să mai apere", spune acesta.
Cititorii fostului "Scânteia" au reacţionat şi au dat replici celor doi. Astfel, referitor la episodul atacării cetăţii Chilia, "cetatea nu era a Ţării Româneşti, ci era ţinută de ungurii cu care Ştefan cel Mare era, ca vasal al Poloniei la acea dată, duşman; dar fireşte că acest lucru e ştiut de cineva care e profesor de Istorie, şi nu un terchea-berchea de-al lui Soroş", scrie userul Gabi Vlad.
Cât despre "bătăliile false ale lui Ştefan cel Mare", după cum titrează Adevărul, iată ce se spune despre lupta de la Podul Înalt. Bătălia a avut loc în anul 1475 şi este considerată de către mama sultanului Mahomed Fatih cea mai mare înfrângere a islamului: "Niciodată o oaste turcească n-a mai suferit o astfel de înfrângere", scria aceasta într-o cronică. Despre luptă a mai scris Kemal-Paşa-Zade şi cronicarul polonez Jan Duglozs. Chiar şi Papa Sixtus al IV-lea trece peste deosebirile de rit religios şi îl numeşte pe Ştefan cel Mare "Atletul lui Christos". Probabil că acestea sunt tot "mistificări" în viziunea celor doi, de vreme ce nu sunt amintite.
Adevărul arată în fiecare zi că este demnul urmaş al ziarului Scânteia, unde a lucrat în anii '40 Saul Bruckner, cunoscut drept Silviu Brucan. Acesta cerea condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru în paginile publicaţiei.
[P] O istorie sincera a poporului român - comanda online
Astfel, pe prima pagină a site-ului putem citi despre "apucăturile rurale ale lui Ion Creangă", care "îşi bătea nevasta, îi încânta şi oripila pe genialii din Junimea, era slobod la gură şi era un mare bădăran". Imediat lângă acest articol denigrator despre cel mai mare povestitor român cititorii se pot delecta cu "cele 5 poziţii sexuale ideale pentru femeile plinuţe" sau "sex fierbinte sub duş". De unde deducem disperarea trustului condus de Cristian Burci după trafic.. nu de copii, ci de afişări.
CITEŞTE ŞI: Premieră în România: cotidianul ADEVĂRUL a fost sancționat pentru DISCRIMINAREA creștinilor
Trustul aflat în insolvenţă pune sub semnul întrebării şi faptele din trecut ale domnitorilor români. Astfel, aflăm de la profesorul şi scriitorul timişorean Mircea Pora că "una dintre marile minciuni din manualele de istorie comuniste a fost rolul domnitorilor din Moldova şi Ţara Românească, despre care se spunea că au apărat vestul Europei de turci. Au vrut să scoată în evidenţă o mare forţă a naţiunii româneşti. În realitate, turcii când au vrut să ajungă undeva au ajuns, ba chiar cu românii alături. În rest, noi nu am câştigat niciun război cu ei, poate doar nişte bătălii locale care nu au influenţat cursul istoriei". În articol se mai vorbeşte despre "conflictul dintre Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, domnitorul Munteniei, care l-a ajutat în anul 1457 să urce pe tronul Moldovei. În 1462, în plin război dintre turci şi munteni, Ştefan cel Mare atacă Muntenia şi asaltează cetatea Chilia, luptând astfel de partea otomană".
Adevărul mizează în acest caz şi pe părerea lui Marius Diaconescu, istoric cunoscut pentru opiniile sale antiromâneşti. "Nicio oaste otomană nu a planificat vreodată să treacă Dunărea în Moldova, apoi să traverseze Carpaţii, ca să ajungă în Ungaria! Iar în privinţa Poloniei, cel puţin în timpul domniei lui Ştefan cel Mare în Moldova, era o pace trainică între polonezi şi turci, aşa că moldovenii nu aveau ce sau pe cine să mai apere", spune acesta.
Cititorii fostului "Scânteia" au reacţionat şi au dat replici celor doi. Astfel, referitor la episodul atacării cetăţii Chilia, "cetatea nu era a Ţării Româneşti, ci era ţinută de ungurii cu care Ştefan cel Mare era, ca vasal al Poloniei la acea dată, duşman; dar fireşte că acest lucru e ştiut de cineva care e profesor de Istorie, şi nu un terchea-berchea de-al lui Soroş", scrie userul Gabi Vlad.
Cât despre "bătăliile false ale lui Ştefan cel Mare", după cum titrează Adevărul, iată ce se spune despre lupta de la Podul Înalt. Bătălia a avut loc în anul 1475 şi este considerată de către mama sultanului Mahomed Fatih cea mai mare înfrângere a islamului: "Niciodată o oaste turcească n-a mai suferit o astfel de înfrângere", scria aceasta într-o cronică. Despre luptă a mai scris Kemal-Paşa-Zade şi cronicarul polonez Jan Duglozs. Chiar şi Papa Sixtus al IV-lea trece peste deosebirile de rit religios şi îl numeşte pe Ştefan cel Mare "Atletul lui Christos". Probabil că acestea sunt tot "mistificări" în viziunea celor doi, de vreme ce nu sunt amintite.
Adevărul arată în fiecare zi că este demnul urmaş al ziarului Scânteia, unde a lucrat în anii '40 Saul Bruckner, cunoscut drept Silviu Brucan. Acesta cerea condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru în paginile publicaţiei.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
A calculat cineva cate biserici simple, de lem (tip maramuresean) se puteau face cu banii aruncati de BOR pe uriase edificii electrificate, cablate cu internet, telefonie si alte modernisme inutile intr-un lacas de cult? A pus vreun inalt ierarh al BOR problema construirii unei scoli pe langa fiecare biserica, scoala in care parintii sa-si poata inscrie copiii cu inclinatii catre religie? Nu, BOR a facut o campanie agresiva de publicitate TV, ca o firma privata, astfel incat toti copiii sa fie cumva obligati sa participe la acea ora optionala de religie, pe banii bietului stat roman si asa furat de mii de hoti ca Vanghelie. Ca doar ce puteau face copiii intr-o ora inserata aleator printre alte 6-7 ore pe zi, daca tot nu puteau pleca din scoala? Au ales sa faca act de prezenta in sila, dar in proportie covarsitoare, convenabil pentru firma BOR SRL, care a trambitat uriasul procent de inscrisi. Fariseii nu inteleg ca Apocalipsa se apropie si ii vizeaza direct, urmand sa plateasca cu varf si indesat pentru infatuare, sete de proprietati si, mai ales, tradare.
In ceea ce priveste atacurile repetate ale fituicii virtuale Adevarul la valorile nationale, orice om informat ar trebui sa stie ca acolo este oficina masoneriei, finantata de vanzatorul de copii Burci, deci ar trebui evitata, urmand sa se inchida la un moment dat, din lipsa de trafic. Dar ce sa-i ceri unui popor haituit si spalat pe creier, care a reusit sa voteze un presedinte fara copii, dar traficant de copii, de alta religie si posesor a 6 case (cui le lasa mostenire sau ce face cu ele?). Semeni de-ai nostri vor face trafic zilnic aceli publicatii, pentru a se certa in oglinda si a se impauna cu lupta impotriva a ceva cu semn contrar, nebanuind macar ca in acest fel participa la imundul joc.
Am afirmat deja, o voi face, mereu: excepţionalul volum ISTORIA, ADEVĂRUL, MITURILE de Ioan-Aurel Pop este o lectură într-adevăr captivantă, care-l îmbogăţeşte enorm pe lector, reconfortându-l. Cu argumente ştiinţifice, consfinţite de cercetări temeinice ale celor mai importanţi istorici din ţară şi din lume (specialişti care fac ştiinţă, nelăsându-se răpiţi de mituri), reputatul om de carte clujean demantelează metodic, fără vreo abatere logică tot eşafodajul de falsuri, de absurdităţi, de calomnii clădit diabolic de Lucian Boia şi amicii acestuia, pentru cititorii inculţi, ce pot fi uşor păcăliţi. O oarecare consolare există: mii de caraghioşi au aruncat banii pe acele volume de pseudoistorie, din pur snobism, dar nu le-au citit.
Sunt de-a dreptul uluită şi indignată de ceea ce afirmă scriitorul timişorean Mircea Pora, care a fost, mulţi ani, profesor de istorie. Este descalificant pentru orice intelectual serios a contesta ceea ce misionarii catolici aflaţi în Moldova (inclusiv, în partea de peste Prut), în vremea lui Ştefan cel Mare, scriau cu toată atenţia, spre a da de ştire Vaticanului cum stau lucrurile, acolo, atunci. Dar trebuie adăugaţi zeci de oaspeţi străini de la curtea domnească, precum şi istorici, cronicari, călători de diverse neamuri, din epocă şi de mai târziu. Nu-mi revin. Să compari situarea geografică a principatelor noastre cu aceea a unor state incomparabil mai puţin vitregite, din acest punct de vedere, este echivalent cu a aduna mere cu pere, declarând că ai în coş... alune. O fi cunoscând domnul Pora paginile dedicate de George Călinescu, iar — mult mai recent — de Teresa Ferro, misionarismului catolic în Evul Mediu şi ulterior, la noi? Oare cunoaşte bibliografia exhaustivă a temelor spre care arată cu degetul? Nu prea cred.
Recomand, cu emoţie, oricui chiar ştie cum sunt românii (ca şi acelora care doresc să afle cum sunt, de fapt) recitirea capodoperei lui Marin Sorescu MUZEUL SATULUI. Recitind-o, m-am umplut, iar, de fericire. Nu contenesc a-i mulţumi lui Dumnezeu că mi-a hărăzit să fiu româncă.
În fine, n-ar fi rău să aflaţi că în ţară şi în diaspora, multe sute, poate mii de oameni foarte competenţi şi cu suflet mare au făcut şi fac pentru cultura românească lucruri de care posteritatea va fi mândră (disperant de adevărat, la români, mai mult ca la alte neamuri, funcţionează miopia contemporanilor, spre a nu ne face inimă rea cu referire la rememorarea parabolei cu capra vecinului, ba chiar cu bietul stăpân al behăitorului petruped), cheltuind din buzunarul propriu, ba chiar, adesea, rupându-şi de la gură. Personajul de Dv. absolut nejustificat admirat (dar gusturile sunt gusturi, arareori având suport realmente solid) a irosit milioane de euro din banii noştri, în anii de nemeritată şefie la ICR, lucru ce nu va rămâne, mai curând sau poate numai peste două-trei zile, nesancţionat. Activitate cu rezultate mai mult derizorii, din nefericire, cu multe dedesubturi insuficient aduse la lumină. Deocamdată. Am răspuns chestiunilor de Dv. ridicate. Precizez asta pentru ipohondrii ce vor să convingă (fără a izbuti în cazul cititorilor cu minte ageră) că aş ţine să am dreptate, mereu. Doamne, ce mult bine ar culege România, dacă duşmanii săi neîmpăcaţi ar fi trataţi exact cu dispreţul meritat de trădătorii de neam, de adevăr, de omenie!