Începând din anul 1946, Ziua internațională a educației copiilor nevăzători se serbează odată cu ziua de naștere a pedagogului francez Valentin Hauy (1745-1822), întemeietorul primei școli pentru nevăzători din lume. Aceasta a fost înființată la Paris, în 1784.

În anul 1946, în SUA, a fost votată Legea Protecției Educației Nevăzătorilor. Tot în anul acesta a fost lansată prima revistă din lume, concepută special pentru copiii nevăzători și a fost organizată, pentru prima dată, Ziua națională a educației copiilor nevăzători, eveniment ce a devenit, ulterior, internațional.

Cu ocazia Zilei internaționale a educației copiilor nevăzători au loc evenimente organizate cu scopul de a spori informarea cetățenilor în legătură cu problemele cu care se se confruntă această categorie social, cât și atenționarea și sensibilizarea opiniei publice asupra acestora.

Nu există mari diferențe între educația nevăzătorilor și cea a persoanelor care au o vedere normală. Diferă doar cadrul didactic, existând școli speciale, unde copiii nevăzători învață materii obișnuite, pe care le învață și copiii normali, însă cu ajutorul unor echipamente speciale și îndrumați de profesori special pregătiți.

Statistic, la momentul actual, pe pământ trăiesc 400 de milioane de oameni cu deficiențe de vedere.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, la fiecare cinci secunde, în lume, o persoană își pierde vederea. Aproximativ 45 de milioane de oameni sunt complet orbi. La fiecare minut, orbește un copil.

În România sunt circa 10 mii de orbi și slab văzători. De la vârsta de 16 ani, acești oameni sunt considerați invalizi. Tot mai multe persoane în vârstă își pierd vederea din cauza tratamentului întârziat. Statul acordă pensii speciale persoanelor cu handicap de vedere.

Cu ocazia Zilei internațonale a educației copiilor nevăzători sunt organizate, peste tot, în lume, evenimente la care participă nevăzători și persoane care văd doar parțial. Sunt oferite cărți speciale, care pot fi citite de către persoane nevăzătoare.