Dimitrie Cantemir s-a născut în 1673, ca fiu al domnului Moldovei, Constantin Cantemir. Înzestrarea sa excepțională s-a manifestat de timpuriu, astfel că tatăl său va fi motivat să-i angajeze cei mai buni dascăli, printre care și pe celebrul profesor de filosofie și logică Ieremia Cacavela.
Statutul de ostatic la Constantinopol de mai târziu și apoi perioadele lungi de ședere în capitala Imperiului Otoman au devenit avantaje de natură formativă pentru tânărul Cantemir. Aici a învățat un număr impresionant de limbi (europene și orientale) și tot aici a cunoscut elita intelectuală a vremii.
În 1710 Cantemir ocupă tronul Moldovei pe care îl pierde, curând, în 1711 ca urmare a înfrângerii de la Stănilești, fiind nevoit să ia drumul pribegiei în Rusia. Formația sa de proporție enciclopedică l-a impresionat atât de mult pe țarul Petru cel Mare, încât acesta îi oferă funcția de consilier intim, funcție pe care Dimitrie Cantemir o va îndeplini până la moartea lui, din 21 august 1723.
Cantemir a fost, fără îndoială un „spirit enciclopedic” și un inovator în mai multe domenii de exercițiu intelectual, inclusiv în filosofie.
Principala sa lucrare de filosofie este „Divanul” / „Gâlceava înțeleptului cu lumea” / „Giudețul sufletului cu trupul”, apărută în limba româna în 1698. Ca gen filosofic, Divanul…reprezintă un tratat de antropologie filosofică de inspirație creștin-ortodoxă, centrat pe meditația asupra condiției generice a omului. Nu peste mult timp apare și o variantă redactată în limba greacă. Așa cum Descartes este considerat părintele filosofiei franceze, tot astfel, Dimitrie Cantemir este cunoscut drept întemeietorul filonului de gândire autohton ce se manifestă și astăzi în gândirea românească.
Așadar, Divanul... poate fi văzut, între altele, ca un tratat de antropologie ce meditează asupra condiției generice a omului pe care îl concepe urmând sugestiile modelul creștin. Omul este o creație a lui Dumnezeu și din statutul său de creatură sunt deduse apoi toate consecințele logice, precum că firea omeneasca este un dar de la Dumnezeu: "...Dumnezeu atoatefăcătorul nu te-a făcut piatră, lemn sau vreun altfel de animal fără de simțire, ci om înzestrat cu minte și cu socoteală și te-a înnoit cu duh dumnezeiesc..." (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea, sau Giudețul Sufletului cu Trupul, Ediție îngrijită și studiu introductiv de Virgil Candea, București, Editura Pentru Literatură, 1969, p.110. s.n.).
Statutul de ostatic la Constantinopol de mai târziu și apoi perioadele lungi de ședere în capitala Imperiului Otoman au devenit avantaje de natură formativă pentru tânărul Cantemir. Aici a învățat un număr impresionant de limbi (europene și orientale) și tot aici a cunoscut elita intelectuală a vremii.
În 1710 Cantemir ocupă tronul Moldovei pe care îl pierde, curând, în 1711 ca urmare a înfrângerii de la Stănilești, fiind nevoit să ia drumul pribegiei în Rusia. Formația sa de proporție enciclopedică l-a impresionat atât de mult pe țarul Petru cel Mare, încât acesta îi oferă funcția de consilier intim, funcție pe care Dimitrie Cantemir o va îndeplini până la moartea lui, din 21 august 1723.
Cantemir a fost, fără îndoială un „spirit enciclopedic” și un inovator în mai multe domenii de exercițiu intelectual, inclusiv în filosofie.
Principala sa lucrare de filosofie este „Divanul” / „Gâlceava înțeleptului cu lumea” / „Giudețul sufletului cu trupul”, apărută în limba româna în 1698. Ca gen filosofic, Divanul…reprezintă un tratat de antropologie filosofică de inspirație creștin-ortodoxă, centrat pe meditația asupra condiției generice a omului. Nu peste mult timp apare și o variantă redactată în limba greacă. Așa cum Descartes este considerat părintele filosofiei franceze, tot astfel, Dimitrie Cantemir este cunoscut drept întemeietorul filonului de gândire autohton ce se manifestă și astăzi în gândirea românească.
Așadar, Divanul... poate fi văzut, între altele, ca un tratat de antropologie ce meditează asupra condiției generice a omului pe care îl concepe urmând sugestiile modelul creștin. Omul este o creație a lui Dumnezeu și din statutul său de creatură sunt deduse apoi toate consecințele logice, precum că firea omeneasca este un dar de la Dumnezeu: "...Dumnezeu atoatefăcătorul nu te-a făcut piatră, lemn sau vreun altfel de animal fără de simțire, ci om înzestrat cu minte și cu socoteală și te-a înnoit cu duh dumnezeiesc..." (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea, sau Giudețul Sufletului cu Trupul, Ediție îngrijită și studiu introductiv de Virgil Candea, București, Editura Pentru Literatură, 1969, p.110. s.n.).
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.