În data de 28 mai 2012, NATO și Rusia și-au reînnoit „jurămintele” făcute în documentul oficial semnat la 27 Mai 1997, la Paris, „Documentul Fondator pentru Relații Mutuale de Cooperare și Securitate”.

Atât statele membre ale Organizației Tratatului Nord-Atlantic (NATO) cât și Federația Rusă au semnat actul prin care declarau că sunt de acord să „deschidem o nouă pagină în relațiile noastre, cu scopul de a amplifica abilitatea noastră de a lucra împreună în zone de interes comun și de a ne uni împotriva pericolelor ce ne vizează, deopotrivă și a riscurilor ce ne amenință securitatea.”

Ca participanți ai acestui act fondator, marile puteri au reafirmat, de această dată, țelurile, principiile și angajamentele pe care și le-au luat, de a lucra împreună, în primul rând pentru „a construi împreună, în zona euro-atlantică, o pace durabilă și generală, bazându-ne pe principiile democrației și a ale securității cooperative”.

În această zi, noul Consiliul Nato-Rusia a hotărât, oficial, să-și intensifice cooperarea în eforturile anti-terorism, managementul crizei, non-proliferarea armelor de distrugere în masă, controlul armamentului și măsurile de construire a încrederii, a scuturilor anti-rachetă, căutări și salvări maritime, cooperare militară și reforma de apărare, situații de urgență civile, noi provocări și amenințări.

Ce s-a schimbat?

În mai puțin de doi ani de la acest eveniment, Rusia și NATO au devenit, din parteneri, inamici. Rusia acuză NATO, în aprilie, că ani de zile, organzația ar fi încercat să o marginalizeze, pe plan internațional. Răspunsul NATO este că încă din 1990, Alianța a făcut eforturi consistente pentru a construi o relație de cooperare cu Rusia în arii de interes comun și s-a silit din răsputeri să facă un parteneriat strategic. „Departe de a marginaliza Rusia, NATO a tratat-o ca pe un partener privilegiat”.

Deasemenea, Rusia denunță că NATO ar fi trebuit desființată la finalul Războiului Rece și mai mult, aderarea noilor aliați, din centrul și Estul Europei subminează securitatea Rusiei. NATO răspunde acestor acuzații reamintind faptul că nu s-a desființat pentru că „a devenit un forum politic pentru dialog și cooperare”, iar prin aderarea noilor aliați, „ a ajutat Europa să devină întreagă, liberă, și în pace, mai mult ca niciodată în istorie”, iar Rusia a fost de acord cu această viziune când a semnat „Documentul Fondator pentru Relații Mutuale de Cooperare și Securitate”.

NATO acuză, cu această ocazie, la rândul ei, Rusia, că nu a respectat un principiu la care a aderat, în Consiliul NATO-Rusia, anume „să respecte suveranitatea, independența și integritatea teritorială a tuturor statelor”. Contrar acestor angajamente, Federația a atentat la crearea unei noi sfere de influență, prin anexarea unei părți din Ucraina și lista de acuzații continuă, însă ce este de notat este faptul că ambele puteri politice au demonstrat, în lunile ce au trecut, prin schimbarea bruscă de atitudine una față de cealaltă, că alianța lor a fost mereu una de fațadă.

Dând dovadă de ipocrizie și cinism, atât rușii, cât și americanii arată că nici unii, nici ceilalți, nu au crezut vreo clipă în valorile la care aderau în documentele oficiale, tentativele lor de „cooperare” nefiind altceva decât strategii prin care „să-și țină dușmanul mai aproape decât prietenul”. Pentru români, care „se bucură” de protecția Organiației Nord –atlantice, situația este cu atât mai penibilă, cu cât își asumă rolul de pion pe tabla de șah pe care americanii și rușii au așternut-o pe mapamond.

(sursa: nato.int)