Friedrich Nietzsche s-a născut la data de 15 octombrie 1844, în Prusia, într-o familie protestantă. Deși tatăl său era pastor, viitorul filosof înclina spre ateism, urmând să devină filozoful mai mult sau mai puțin declarat al naziștilor.

De-a lungul vieții sale, Friedrich a studiat, s-a îmbolnăvit, s-a plimbat prin Europa, căutând o climă prielnică. Nu a fost căsătorit, deși, în 1882 a cunoscut-o pe Lou von Salomé, pe care a cerut-o în căsătorie, însă aceasta a refuzat. În același an, la Nisa a scris lucrarea sa capitală.

În ziua de 3 ianuarie 1889, în piața Carlo Alberto din Torino, asistând la biciurirea sălbatică și agonia unui cal în plină stradă, a avut prima criză de nebunie, în cursul căreia a avut manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus, deși în timpul vieții s-a autodeclarat „anti-crist”. Până la sfârșitul vieții sale a fost îngrijit de către sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche. A murit la data de 25 august 1900.

Printre ideile filosofiei sale anti-creștine se numărau apariția „Supraomului”, înlocuindu-l pe Dumnezeu, dragostea ca fiind „cel mai mare pericol”, moralitatea ca fiind slăbiciunea cea mai rea a omenirii, „moralitatea stăpânului” (necredincios) vs. „moralitatea sclavului” (credincios), „voința de putere” ca sens al vieții - “Doar voinţa”, este sfatul lui Nietzsche. Nu contează ce voieşti sau de ce, devenind astfel filosoful preferat al naziștilor.

„Nietzsche nu excelează în argumentare logică sau sistematicitate filosofică, în schimb a fost unul dintre filosofii temperamentali ai ateismului. De fapt, acesta cred că este unul din motivele pentru care a și fost atât de apreciat și de popular. A fost un gânditor care a spus multe prostii, dar le-a spus cu pasiune și convingere, și asta a plăcut; mai ales intelectualilor flecari.” (Citește tot articolul AICI)

Nietzsche este cunoscut în primul rând pentru celebra frază „Gott ist tot”, însemnând „Dumnezeu este mort”. Există cel puțin două interpretări ale acestei afirmații. Una este cu desăvârșire atee, cealaltă fiind descriptivă pentru comportamenul imoral al omului modern, care strigă prin faptele sale că Dumnezeu a murit, pe care Nietzche doar îl traduce.

Din toată opera lui Nietzsche, însă, reiese destul de clar că a fost un promotor (poate cel mai înverșunat al vremii sale), al anti-creștinismului. Interesant este, însă, faptul că în delirul nebuniei sale din ultima parte a vieții, s-a semnat „Cel Răstignit”. A fost vreodată convins în totalitate de „moartea lui Dumnezeu”? Un strop de îndoială i-a rămas, suficientă încât să se întoarcă împotriva lui la vederea acelui cal biciuit. „Dumnezeu i-a respectat lui Nietzsche dreptul de a nu crede în El. Istoria, la rându-i, i-a lăsat lui Dumnezeu dreptul ultimului cuvânt: "Cu adevărat Nietzsche a murit.".”, răspunde un blogger creștin, într-un articol.