La data de 22 octombrie 1911 apare primul număr al revistei Flacăra – așa zisa revistă “literară, artistică, socială” – tipărită în atelierele Socec, cu redacția și administrația în București, pe str. Parfumului nr. 3.

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.
Publicația este săptămânală, cu ziua de apariție sâmbăta. Constantin Banu este directorul fondator. Cele două articole-program din primul număr, “Un vis…”, de Ion Gheorghe Duca și „Un cuvînt… care putea să lipsească”, al directorului Constantin Banu, începeau o revistă care să grupeze în jurul ei scriitori, artiști, oameni de știință, capabili să exprime ,,în versuri minunate toate tainele sufletului omenesc”, să tindă spre un ,,ideal mai curat și mai înalt” (I.Gh. Duca), să aprindă ,,o flacără pentru luminarea și încălzirea marii mulțimi”, printr-o ,,artă democratică”, flacără pe care s-o poată ține “vie deasupra patimilor oarbe și a intereselor trecătoare” (Constantin Banu).

Flacăra va deveni, astfel, o revistă cu o largă răspândire în anii premergători Primului Război Mondial și cu un rol foarte important în mișcarea literară și artistică a vremii.

Flacăra publică numeroase interviuri cu scriitori, artiști, oameni de știință, în cadrul rubricii ,,De vorbă cu…”, începând cu Barbu Ștefănescu Delavrancea și continuând cu George Coșbuc, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Alexandru Vlahuță, Octavian Goga, George Enescu, Spiru Haret ș.a.

Prin textele publicate, dintre care merită menționat articolul “Latinitatea strigă din tranșee”, al lui Octavian Goga, Flacăra militează pentru intrarea României în război alături de Franța și împotriva Austro-Ungariei.

Din cauza Primului război mondial revista își încetează apariția în noiembrie 1916.

Pe 10 decembrie 1921 apare o serie nouă a revistei Flacăra, sub conducerea aceluiași director, liberalul Constantin Banu. După realizarea unității naționale a statului român, revista își propune să fie ,,în ritmul vremii și să rămână într-o atitudine de civilizată obiectivitate” (Constantin Banu). Adoptând o stilistică care să se ridice la nivelul marilor publicații culturale europene, revista se bucură de un succes imens în epocă.

Flacăra încearcă să-și mențină obiectivitatea și echidistanța, în paginile ei colaborând scriitori reprezentând toate curentele epocii – neoromantism, modernism, realism și simbolism -, uneori în același număr al revistei.

Revista are, încă de la lansare, colaboratori de prestigiu: George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Dimitrie Anghel, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Demostene Botez, George Bacovia, Alexandru Macedonski, Ion Pillat, Nichifor Crainic, Alexandru Vianu, Ion Agârbiceanu , Eugen Lovinescu, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Ioan A. Bassarabescu, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Gala Galaction, Emil Gârleanu, Victor Eftimiu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Nichifor Crainic ,Alexandru O. Teodoreanu, Vasile Voiculescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Hortensia Papadat-Bengescu, Dumitru Caracostea. Criticul de autoritate al revistei este Eugen Lovinescu.