Începe Postul Mare. În jurul meu lumea se pregătește ca de sărbătoare. Care mai de care, spune că abia așteaptă să plece la drum. Pentru unii drumul va fi anevoios, pentru alții va fi ușor. Nimeni nu știe!

Dar majoritatea spun: "O să-l țin pe tot! Că așa trebuie!" Acest trebuie nu are ce să caute în discuția despre Post. Nici măcar discuția nu are de ce să fie făcută! Este o stare intimă, profundă, care ar putea să ne întoarcă spre adâncul inimii.

Atât! În tăcere!

Într-o tăcere absolută, în care mintea nu are ce să caute. Postul e doar trăire ascunsă! O trăire între tine și Hristos! O trăire adâncă a sufletului care ni s-a dăruit, să învățăm să murim ca să putem reînvia în bucurie! Să urcăm o Scară! De unul singur!
Cu un singur ajutor: Crucea! Dar întotdeauna de mâna cu El! Nu-L vedem! Dar El Este acolo! Ca o suflare blândă, smerită, gata să ne vină în ajutor. Doar să-l cerem!

Majoritatea se pregătește de Post, explicând ce vor mânca! Și ce bine le va fi! Oare?!

Postul este despre ascultare. Ascultarea care taie voia noastră. Cea mai înaltă formă de ascultare vine din Rugăciunea Împărătească Tatăl Nostru: "Facă-se voia Ta!". Când lași totul în mâinile Lui! Acolo este începutul smereniei! Dar de la Dumnezeu! Altfel nu o putem dobândi!

Postul este despre iertare. Ca o trăire unică, în care înțelegi că cel ce ți-a făcut un rău, a fost doar un instrument în mâna Lui, ca să găsești la capătul drumului suferinței un mare bine! Înțelepciunea de a vedea altfel viața! Că toți suntem instrumentele sorții pentru alții! Și să ne iertăm unii altora greșelile! De câte ori e nevoie! "Să ierți ce e de neiertat și să iubești ce e de neiubit." Spunea un mare duhovnic. Acestea le învățăm singuri! Dacă vrem, dacă putem.

Postul este despre milostenie. Cea care deschide ușile Raiului! Milostenia fără iubire nu există! Să dăruiești în Numele Lui e o artă! Din inima ta! Uneori din ce ai, alteori din ce ești. Fiecare după putiință și măsura rugăciunii în care este.

Postul este despre Bucurie! Bucuria însoțirii cu Hristos de la intrarea în Ierusalim ca un rege, până la Răstignirea pe Cruce între tâlhari. Acestea sunt cele două ipostaze ale vieții unui om! Este Calea! Bucuria nu poate fi descrisă în cuvinte! Ea doar există, o simți, o trăiești și uneori o plângi! Asta înseamnă Răstignire! Plânsul Bucuriei care te unește cu Veșnicia.

Să urcăm o Scară! Mai avem o săptămână în care să ne găndim ce drum de urcare alegem! Sa ne sprijinim pe ascultare, smerenie, iubire de aproape și bucurie sau pe lipsa mâncărurilor firești!
Sunt două căi diferite! Să postim întru totul. Dacă putem! Să sperăm totuși că vom posti duhovnicește! Cu gândul la Săptămâna Patimilor care transformă moartea în Viața Veșnică! Să ne luăm Crucea și să plecăm la drum în pocăință! Să ne lepădăm de patimi!

Și să nu uităm că cel întunecat a căzut nu că nu a postit! Postea de când Dumnezeu L-a făcut!
Căderea lui de la începutul lumii a fost din cauza mândriei!

A vrut să fie Dumnezeu! Nu a știut sau nu a înțeles că Dumnezeu este Iubire! Smerenie. Blăndețe. Milostenie. Iertare!

Așa să ne ajute Dumnezeu! Să mergem de mână cu El și să urcăm Scara! Duhul Sfânt să ne învăluie pe toti! Căderile să ne ajute să ne ridicăm întru mântuire!
Amin!