Foto: Ionel Onofraș
Oriunde te uiți, citești sau asculți, nu auzi decât un singur cuvânt: dezastru! Moarte, criză, saracie etc..
Îmi aduc aminte de bunici care povesteau cum plecau la lucrul câmpului. Își făceau o cruce mare la icoane și mergeau cu Domnul și Măicuța Lui. Bunica, începea să gătească făcând la rândul ei o cruce mare. Tot în fața icoanelor. Nu știu ce vorbea cu ele, pentru că întotdeauna șoptea. Foarte încet.
Bunica, da' ele nu te aud! Vorbești prea încet! Bunica zămbea și spunea: nu le vorbesc cu gura. Le vorbesc cu inima și atunci mereu aud. Să ții minte asta! Vremuri de comunism atroce. Bunica, ne omoară comuniștii. Așa am auzit eu pe stradă. Vorbește lumea!
Bunica zâmbea și spunea: nu ne omoară, măicuță! Nu sunt ei mai mari ca Domnul! Știe El mai bine ce face! Nu poate nimeni să facă nimic! Doar speră!
A trecut o viață de atunci! Aseară mi-am dat seama că suntem în același punct.
Parcă am trăit o buclă, și ne-am întors tot acolo! Ne omoară ăștia! Altfel, decât atunci! S-au pervertit! S-au școlit. Dar în esență ei sunt tot pui de comuniști sadea, cu aceleași țeluri de distrugere.
Parcă am trăit o buclă, și ne-am întors tot acolo! Ne omoară ăștia! Altfel, decât atunci! S-au pervertit! S-au școlit. Dar în esență ei sunt tot pui de comuniști sadea, cu aceleași țeluri de distrugere.
De la analizele politice până la cele despre stele, nu citim decât despre distrugere. E voit sau oamenii au intrat într-o vrie din care nu mai sunt în stare să iasă?! Trăim într-o lume nebună! Asta este cert, evident si a devenit legal. Legile sunt nebune, făcute de oameni care și-au pierdut mințile. Făcute pentru oameni la fel de nebuni care strigă că sunt corecte. Doar pentru nebuni. Ce fac restul? Unde sunt?
Trăiesc cu speranță? Sau trăiesc cu nădejde? Că lucrurile se vor alege până la urmă? Cu siguranță!
Cred că există o mână de oameni care au încetat să vorbească. Doar șoptesc! Din inimă! Către icoane! Și care icoane, le și aud. Altă explicație nu există! Nu cred că există vreo altă cale prin care să nu-ți pierzi mințile, ascultând de dimineață pănă-n noapte cum vom muri!
Oamenii ăștia puțini ne vor salva. Șoptind! Către icoane! Căci, acolo Sus, icoanele sunt vii și își fac lucrarea lor. Ca și stele pe Cer! Pentru că spre deosebire de noi, cei multi ei și ele își cunosc Stăpânul! Lumea și timpul merge după Legea Lui! Nimic și nimeni nu poate face altceva. Dacă El a îngăduit ca toți demonii iadului să îmbrace costume scumpe și să facă toate nebuniile pe care le vedem, înseamnă că există un Plan! În veșnicie! Nu e prima data când piere o lume. Poate că trebuie pierdută! Ne-a lăsat să facem ce am simțit. Unii s-au dat răului de frică, alții pentru bani, alții pentru putere, alții pentru trufie. Căderile vor fi toate la fel. De mii de ani, istoria se repetă! Nimic nu e nou. Doar procedurile sunt "stiințifice"!
Toate au un final. Pănă și cel mai mare rău se termină într-o zi! Cu siguranță așa va fi și acum!
Nu vă temeți! Răul nu este etern. Pentru că până și el își cunoaște Stăpânul! E lăsat un pic liber ca să secere! Grâul de neghină! Și trebuie să recunoaștem că a muncit. A scos tot răul la suprafață! Rău care va fi nimicit cu propriile sale arme: știința și oamenii de știință! Autoritățile! Cum le place să-și spună! Demonilor! Când știința vorbește doar despre moarte, ea nu mai este de folos nimănui! Se va vedea acest lucru. Suntem aproape!
Ce facem noi? Am avea de făcut un singur lucru! Să ne luăm nădejdea înapoi, să credem și să șoptim! Către icoane! Unii pentru alții, unii despre alții! Să vorbim cu El despre noi și despre ceilalți! E singura Cale! Care va da sigur roade! Nu există alta!
Să ne bucurăm că vedem Lucrarea Lui cu ochii noștri! Nu e puțin lucru! Și să Credem! Că o să vină ziua când o să privim în urmă și o să fim uimiți. De cât de frumoasă și dreaptă a fost ea. Lucrarea!
Pănă atunci, nu ne rămâne decât să înțelegem că pe ea, Iubirea, nu a învins-o nimeni niciodată! Pentru că ea, Iubirea, a rupt porțile iadului, a traversat Veșnicia și a îmbrăcat timpul. În timpul acesta suntem! Al Iubirii, al Adevărului și al renașterii!
Să nădăjduim! Să credem și să îndrăznim! Îndrăznind vom birui!
Ca El!
E acolo de la facerea lumii! Nu se dă batut de nimeni! Pentru că El a făcut lumea! Nu lumea L-a făcut pe El!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Intr-un verset evanghelic ni se spune ca "Imparatia lui Dumnezeu e aproape" cu sensul ca se va intampla curand; dar eu cred ca aceasta traducere nu e cea mai apropiata de sensul propru-zis, si anume acela ca Imparatia este deja langa noi, mereu, pretutindeni, traim in ea si ea "traieste"/exprima in si prin noi. Ne vede, ne aude, ne simte. Noi doar trebuind sa ne "deblocam" simturile, sa eliberam canalele perceptiei de feluritele ganduri parazitare spre a receptiona clar mesajele. Si oamenii pot avea experienta acestui fapt atunci cand "soptind" in taina, cu toata sinceritatea si caldura inimii la icoane sau doar in gand, conversand natural, regulat cu Domnul, au primit raspuns la cererile/problemele sau dilemele lor in chipuri diferite sau semne.
Cand ajungem sa curmam vorbaria interioara nesfarsita, argumentatia noastra iscusita, atunci putem face "ascultarea" si aceasta inseamna "smerenia"; atunci putem receptiona intuitiv sau prin alte chipuri mesajul de Sus. Atunci se produce o armonizare, o stabilizare energetica a frecventelor intre minte-inima si Duhul Sfant, constiinta universala, Logos, cum preferati sa spuneti.
Ascultarea sau linistirea launtrica -- aceasta e "isichia" de care vorbesc sfintii parinti in Filocalii, Sbornicul si alte texte.
Mesajele nu vin totdeauna ca o "voce interioara" sau gand, ci adeseori ca sincronicitati. Te framanta ceva, cauti o solutie, o povata pe care ai pus-o in mana Celui de Sus si nu peste mult iti iese cineva in cale si aparent "accidental" iti ofera un raspuns. Iti cad "intamplator" ochii pe o carte, un articol, un pasaj care iti vorbeste direct despre ceea ce te framanta. Te suna o cunostinta ce-ti spune o poveste cu talc care rezoneaza cu dilema ta. Mergi la duhovnicul tau si incepe a-ti vorbi despre ceea ce nici n-ai apucat sa-l intrebi.
Aici, un calugar roman de la Athos povesteste cu o simplitate, modestie si bunatate/caldura rupta parca din Filocalii
https://m.youtube.com/watch?v=Y9ALdKcfpmg
Multumesc pentru aceasta atentionare necesara pentru noi toti!
Incerc din nou sa va raspund, mai scurt de data asta, fiindca imi pare ca raspunsul anterior mi-a plecat iar in neant.
Va multumesc si eu daca am rezonat. Va apreciez la randu-mi comentariile. Binecuvantata fiti si dumneavoastra.
In postarile mele incerc sa rationalizez "irationalul", simplu, pe inteles.
Doamna Dantes are insa harul condeiului, al povestirii care comunica direct prin evocari de imagini si emotie.