Ieri într-o bisericuță de cartier. Liniște deplină. Doar câteva raze de soare ce străbăteau vitraliul ferestrei și cădeau pe fața Mântuitorului în icoana Dreptul Judecător. Față-n față cu peretele pictat, scara ce urcă la strană. Acolo, sus, între lumi, îmi place să stau. Tăcută și ascunsă într-un colț al scării. Între lumi, între vremuri, între timpuri suspendate.
Vine o fată, femeie, nu prea mi-am dat seama și se așează pe a doua treaptă, față-n față cu Judecătorul.
Stă și se uită la El. Preț de un minut.
Tăcere.
La un moment dat, întoarce capul spre dreapta și o aud șoptind: "Tu nu te-ai săturat, înaripatule? Nu te-ai săturat să treci cu mine prin tot iadul ăsta???". Tăcere!
"De ani de zile, te tot trimit la Tata să-i mulțumești. Pentru mine. De ani de zile, te tot trimit la El să-L rogi ceva pentru alții. Doar pentru alții. Și El face! Dar pentru mine?! De ce tace? Și taci și tu, înaripatule!"
Tăcere!
Parcă un fâlfâit de aripi, lin sau doar mi s-a părut, cine știe... Parcă vroiam să i se răspundă...Durerea din glas era biblică!
Am stat aproape fără să respir! Cutremurător! Și fata a început un dialog cu El: am făcut de fiecare dată ascultare. Am facut ce spui Tu la Carte. Am făcut pentru toți. Nu am lăsat pe nimeni neajutat, după putiință. Așa ai zis! Și eu m-am ținut de cuvânt! Am întors și celălalt obraz, am fost acolo pentru toți, chiar dacă sufletul meu era rupt în bucăți. Am zis să se facă voia Ta mereu în toate. Nu ți-am cerut nici averi, nici puteri, nici mărire, nici slavă deșartă.
Nimic!
Mi-am dus Crucea în numele Tău! Al Tatălui! Ce tată dă copilului venin? Ce tată nu-și aude pruncul?! Știu că ești acolo și mă auzi. De ce ai închis Cerul când eu am nevoie de ceva? Și nu orice! Nu e glumă și Tu știi asta!
Te faci că nu auzi! Vino aici și spune-mi că nu am făcut nimic bun. Vino și spune-mi că nu am dreptul să cer pentru mine nimic! Vino și spune-mi ce trebuia să fac ca să mă auzi!
Lumea Ta s-a vândut răului, oamenii mor pe capete, se scaldă într-o sărăcie lucie în toată lumea și câțiva huzuresc și fac planuri să-Ți distrugă creația. Și Tu taci! Nu mai auzi pe nimeni. Ne-ai lăsat într-o însingurare totală și într-un întuneric fără fund. Eu am cerut de la Tine mereu în numele Fiului. Pentru alții! Și Tu ai auzit!
Eu am facut ce Tu ai zis sa facem! Tu, Tată de ce nu faci???? Sau faci și nu vad eu!
Nu mai știu. Am venit doar să-ți zic toate astea la Tine acasă. Ca să fiu sigură că mă auzi și martor îmi este înaripatul. Vezi că i s-au zdrelit aripile și lui. Avem nevoie de puțină tihnă amândoi.
Acu' plecăm. Nu am vrut sa Te supărăm, dar ca un Tată care ești, de data asta sigur ne auzi. Rămâi cu bine!
Am zis să-ți zic toate astea în numele Fiului!
Că așa am învățat din pruncie!
S-a ridicat, s-a închinat, a făcut o metanie adâncă, a oftat și a plecat.
În urmă a rămas parcă miros de vanilie și liniște. M-am uitat la Dreptul Judecător! Raza soarelui ce traversa vitraliul îi adusese un zâmbet parcă pe buze! Degeaba! Fata nu l-a văzut!
Dar sigur rugăciunea perfectă a ei, în toată smerenia, făcută în numele Fiului, a ajuns la Tatăl!
Pentru că a îndrăznit să fie Vie!
Nu a așteptat să se facă lumină! S-a făcut ea lumina!
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.