Nu există alt sentiment, altă trăire care poate paraliza atât de puternic, precum frica. De ce? Pentru că e sentimentul care te face să fugi sau să lupți! Împotriva cuiva, a ceva sau sa te ascunzi. Tot de frică!

A fugi, nu e o soluție. A lupta, nu e o soluție. Singurul moment, în care frica transpusă în fugă te salvează, este când are ca și cauză instinctul de supraviețuire în clipa pericolului de moarte. Iminent! Doar atunci!

Că să trăiești doi ani în frică, înseamnă să degradezi totul în tine. De la neuroni până la ultima celulă a unui organism! Să trăiești într-o frică patologică, continuă, deja devine o stare de neființă! Nimeni nu poate supraviețui atât de mult timp în frică! Sentimentul paralizant te duce într-o vecinătate asemănătoare nebuniei.
Să funcționezi e mult mai dificil. Să nu accepți e baza fricii!

Să nu accepți că ești muritor! Că vine o zi in care nu vei mai fi. Că vine o zi in care soarele va răsări și fără tine. Că viața merge mai departe, în ciuda oricui. Doar că tu, înveninat fiind de atâta frică, nu mai raționezi. Cum să trăiești în frică? Pentru ce mai ființezi, dacă mintea ta te minte în halul asta?! Câte răsărituri nu ai văzut? De frică! Câte apusuri nu le-ai zărit?! De frică!

Când ai zâmbit ultima dată? Când ai iubit ultima dată? Când te-ai bucurat?! Ultima dată?

Răspunsul va fi: acum doi ani!

În rest, totul este frică! Și pentru că ți-a fost frică, te-ai asmuțit că o fiară rănită asupra celor ce nu au cunoscut frica! Ei au devenit dușmanii tăi. Întru totul! A fost inventat dușmanul comun: omul! Omul fără frică! Omul care a îndrăznit să meargă mai departe, cu fața neacoperită, cu zâmbetul pe buze, cu privirea limpede și cu multă compasiune. Pentru tine! Care te zbați în frică!

Ei au devenit dușmanii cei mai ușor de reperat. Ei au devenit potențialul inamic. Ei au devenit "teroriștii"! Pentru că sunt liberi! Pentru că au îndrăznit să trăiască, să iubească viața, să meargă mai departe, să te înțeleagă pe tine, care de frică, nu mai vrei decât un singur lucru: că ei sa nu mai existe! Să nu-i mai vezi pe stradă, sa nu-i mai simți liberi, să nu fii împrejurul lor! Și strigi! Să fie închiși în case!

Ceea ce nu ai înțeles tu, cel căruia îi este frică, este în tine, în inima ta, în sufletul tău! Nu în exterior!

Frica, că ai fost mințit, înșelat, manipulat! Frica de adevăr este îngrozitoare! Frica!
In fata acestor sentimente, tu, preferi minciuna! Minciuna în care trăiești de doi ani, în ciuda tuturor evidențelor! Preferi să crezi în continuare acest lucru, decât să te confrunți cu tine!
E greu sa accepți acest lucru! E greu să accepți că ei te-ai folosit și au instaurat dictatura! Cu tine! De mână!

Cei care au instaurat dictatura nu sunt ei. Sunteți voi, cei multi, care au acceptat mizeria minciunii prin frică!
Cel mai greu este să recunoști acest lucru! Mai devreme sau mai târziu o vei face. Altă cale nu există.

Te vei scutura de minciună, doar atunci când vei accepta că ai fost parte la minciună, că datorită fricii tale nefireaști, ai lăsat șarpele îndoielii și disperarii să ți se încolacească pe inima ta. Care nu mai bate!

În afara bucuriei, inima devine doar un organ! Atât! Pe care tu, cu frica ta, l-ai ucis acum doi ani! Fără bucurie, sângele e înveninat. Fără bucurie, mintea doar te minte! Fără bucurie, viața nu există!
Astfel, tu ai devenit doar un număr!
Aceasta este victoria lor!

Cât mai multe numere fără nici un OM!
E atât de ușor să alegi Adevărul! Doar el te poate face liber și îți poate aduce bucuria!
Bucuria de A FIINȚA!
Nu doar de a te târî!