Un rău, în lumea asta poate fi făcut de un singur om. Un bine, în lumea asta implică cel puțin doi oameni! Pe cel care-l face și pe cel care zâmbește și se bucură.
Răul în esența lui, se îndreaptă de obicei împotriva mai multor persoane. I se face un rău cuiva, dar acel rău aduce cu el multe victime colaterale. Care suferă!
Singurătatea nu este despre a face ceva. Este despre a suferi. A suferi de singurătate, înseamnă a omorî trăirea. A omorî trăirea înseamnă a șterge lumina din ochii cuiva, a fi singur în fata valului care vine să strivească sufletul de pietrele ce se află pe malul unei mări cu valurile furtunoase. Un rău înseamnă că te face să fii pus în fața unui fapt împlinit. Te lasă fără apărare în fața vrăjmașului. Căci până la urmă despre asta este vorba.
De la începutul lumii, suferința și răul au adunat dimpreună oamenii. Au adunat dimpreună sufletele care se strâng laolaltă pentru mângâiere când curg lacrimile și rana nevăzută sângerează.
Ce se întâmplă cu noi toți din ultimii trei ani, este despre singurătate. Să fii departe de aproapele tău, să fii "distanțat", să nu te atingi, să nu te îmbrățișezi, să nu mai ai compasiune, să nu existe "dimpreună", este un blestem pe care lumea îl trăiește. Uneori există lucruri mai rele și mai grele decât moartea! Și asta înseamnă să fii singur!
Singur în durere, în deznădejde, aruncat într-un hău negru fără fund. Fără nici o speranță, fără putință de a vedea lumina. Ești într-un întuneric greu, negru, în care și umbra ta te-a părăsit.
Puterea sufletească a unui om este anihilată în acest mod. A rămâne singur, înseamnă a nu mai avea motive pentru a merge mai departe și cu siguranță, a nu mai fi capabil să vezi adevărul. A nu mai fi capabil să vezi Lumina.
Abia atunci devii o pradă sigură pentru vrăjmaș, oricare ar fi el. Vrăjmașul nevăzut este cel mai greu de învins. Pentru că el poate îmbrăca orice față. Uneori pe cea a ultimei persoane la care te gândești. Un rău nevăzut, devastează de cele mai multe ori totul în jur și nu poate fi arătat. Îl știe și îl cunoaște doar cel care l-a adus și i-a dat drumul în viețile noastre. Un rău nevăzut este arma perfectă de a împrăștia peste lume întunericul greu și dureros. De obicei, răul ca și păcatul, bate la ușile tuturor celor dragi, îi vizitează pe toți, luând de la fiecare ce e mai important pentru ei.
Asta înseamnă suferință! Nu faptul că ți se întâmplă doar ție! Tu ramâi singur în fața durerii, deși, poate atunci ai nevoie cel mai mult de cei dragi.
Despre singurătate a fost vorba în ultimii trei ani!
Despre a rămâne de unul singur în bucurie, în durere, în pierdere, în bogăție, în sărăcie, în boală, în sănătate, în viață și mai ales în moarte!
Răul a fost cumva depășit de cei mari. Unii au înțeles, alții încă nu. Dar acum, urmează răul suprem. Ce pregătesc indivizii ăștia pentru prunci este răul suprem! Să vă fie luați pruncii de lângă voi, să fie scoși din familii, pentru că statul va avea mult mai multă grijă de ei, este distrugerea totală a unui neam!
Nu se mulțumesc cu nimic!
Ținta lor au fost pruncii, de la început! Spun asta de trei ani!
A venit vremea!
Ori ei, ori noi!
Altă cale nu există!
În fața acestei nebunii, pruncii sunt singuri. E vremea să strângem rândurile!
Măcar în ultimul ceas. Dacă nu pentru noi, suntem obligați să o facem pentru ei!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Sunt Pruncii noștri, ai mei și ai tăi
Domnițele de mâine și flăcăi
Guwernul se silește a'i răpi
A'i face bălării, a'i căsăpi
Sunt Pruncii minunați ai lui Hristos
Să nu'i lăsăm pe drumul dureros
Să'i apărăm cu spada, la nevoie
Să ne fure copiii, Iohanul n'are voie
Sunt viitorul nostru și al țării
Chiar chezășia vieții și a mării
De frumuseți și bunătăți divine
Stopați Demonul care vine !