Cititul, studiul, în general ne face să ne punem întrebări. Să căutăm raspunsuri, să analizăm, să constatăm că în general orice situație are mai multe fațete. Uneori și soluția corectă vine din analiza mai multor perspective.

Este la fel ca atunci când lumina cade pe un obiect și vezi doar o parte din el. Dacă ne mutăm câțiva centimetri vom vedea că umbrele sunt altele. Întotdeauna!

Cărțile, studiile, cercetarile, în general, ne ajută să înțelegem că nu e bătut nimic în cuie. În istoria umanității au rămas doar trei urme de cuie bătute într-un lemn de Cruce. Acelea sunt urmele care au schimbat lumea. Și mai ales pe unii dintre noi. Cei care au vrut, cei care au înțeles, cei care au acceptat, cei care au căutat și mai ales cei care nu au văzut și au crezut.

Acolo a fost momentul de cotitură! Dacă ai înțeles că Veșnicia S-a născut pe Cruce, că Biruința acolo își are rădăcina, că Iubirea și Iertarea  se revarsă din urmele Acelea, niciodată nu mai poți fi cel de dinainte. 

Uneori citind, alteori trăind taina, uneori întâlnindu-te cu Răstignitul în momentele zbuciumate, te transformi indiferent că vrei sau nu. Nimeni nu mai poate rămâne la fel. E ca o carte trăită de fiecare, scrisă de fiecare, cu desene unice și întotdeauna cu alt final. Noi toți suntem o carte. O poveste diferită a acelorași urme de cuie. Dar întotdeauna, paginile aceleași Cărți.

Greu este până ne urcăm pe ea. Pe Cruce! Căile sunt altele, Drumul Golgotei e la fiecare în altă parte, cei care ne ajută să ne cărăm Crucea sunt întotdeauna alții, dar finalul e mereu același. 

Biruința asupra zecilor de fațete ale situațiilor. Biruința asupra umbrelor și întâlnirea cu Lumina și Adevărul. Amândouă vin firesc, oferindu-ți șansa să candidezi, așa cum spunea Țuțea la "eroism sau lașitate"! 

Și totuși lașitate există mai ales în rândul celor titrați! Cu studii multe, cu multe cărți citite, cu pretenții de învățați. Oare de ce? Unde s-a distorsionat Calea? Unde s-au separat apele, unde s-a terminat bucuria și mai ales în ce moment au văzut întunericul drept lumină? Și de ce au ales să facă parte din el, întunericul?! 

Fără aceștia, noi toți nu am fi ajuns azi aici. Cu milioane de carți scrise, aranjate fastuos în biblioteci de stejar, ei au ales să fie parte a unei singure cărți: 1984! 

Există oare vreun răspuns? De ce în loc să aleagă să trăiască poveștile fabuloase din atâtea cărți au ales-o pe asta? De ce au vrut cu orice preț să ne facă pe noi toți să trăim utopia? Pentru că oamenii mici, aleg calea ușoară pentru ei. Pentru că tot ce au înțeles ei din tot ce au citit este cum să-l subjugi pe celălalt ca să-ți fie ție bine. E dificil să candidezi la eroism. Ne-am întreba zadarnic "care bine"? Nu au înțeles că binele nu izvorăște din minciună, din umilire, din trădare, din crimă și mai ales din vanitate. Niciodată! Din astea izvorăște trufia, mama tuturor relelor. Când tu te vezi în locul Celui de pe Cruce și crezi că vei acoperi urmele de cuie bătute cândva. 

Cititul este ca o scară! Așa cum te ajută să urci, tot ea, scara, are treptele să o și cobori. De tine depinde ce sens alegi! Să urci până la Cuie sau să te cobori în adâncimea fără fund a locului în care ea, Crucea a fost bătută în pământ! De tine depinde dacă urci sau cobori. Deși pare complicat, lucrurile sunt extrem de simple! Citești să prinzi aripi sau citești să vezi doar drumul pavat cu intenții bune. De tine depinde dacă înțelegi că există o singură literă B!

Ce poartă în ea două Căi: Binecuvântare sau Blestem! E o singura literă pe care Lumina cade altfel! În ea este adunată toată istoria Lumii, toate lacrimile lumii și mai ales toată Bucuria noastră! 

Dacă citind nu puteți fi  cel ce urcă, măcar fiți Scara! Sprijinindu-i pe cei ce urcă ca să vadă Lumina! Cu tălpile goale, prin mărăcinii și pietrele drumului, însetați de Adevăr! 

Oferiți-le o șansă să ajungă în vărful Scării ca să vadă că uneori în noaptea cea mai neagră, Cerul sclipește cel mai puternic! Și arată Calea dreaptă pe care au străbătut-o Magii să ne vestească Veșnicia. 

Tot niște învățați! Care au ales să urce!