Ziua lui Mihai. MIHAI EMINESCU. Un text definitoriu în fața sacrilegiului la care este supus și azi Marele Român de către Dușmanii Omului. Cazul HISTORY, Marcel Iureș, CTP (I)

De Mihai Eminescu și Victor Roncea  /  

Prelucrare și colorizare: Florin Roștariu / ColoRoștariu

Prelucrare și colorizare: Florin Roștariu / ColoRoștariu

ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Pe mine nu m-au atacat reprezentanții nu știu cărei etnii sau ai nu știu cărui regim politic. M-au atacat Dușmanii Omului.” – Vintilă Horia

În data de 5 noiembrie 2023, exact în aceeași zi în care, în 1886, jurnalistul Mihai Eminescu era arestat, din nou, de data aceasta la Iași, pentru a nu deranja lucrările Junimea, urmând a fi internat la Neamț, unde își va petrece, închis, ziua de nume, canalul de televiziune History, filiala din România, comitea un nou sacrilegiu la adresa Românului Absolut.

Sub pretextul că investigează toate „teoriile conspirației” din jurul morții civile și fizice a conducătorului celui mai important jurnal conservator al vremii, ziarul „Timpul”, gazetarul și totodată militantul pentru Dacia Mare de la Societatea „Carpații” Mihai Eminescu, o echipă multietnică a comis, ca și în cazul Sfântului Ardealului Arsenie Boca, un așa-zis documentar dramatizat despre viața și moartea Marelui Român.

„Enigmele Istoriei cu Marcel Iureș” - „Moartea lui Eminescu” se înscrie, la rând, ca o ultimă insultă propagandistică a „dușmanilor omului”, aruncată pe obrazul poporului român, în seria deja consacrată de mizerii bolșevic-soroșiste la adresa gânditorului național, inițiată de detractori mărunți ca Cărtarescu, Patapievici, Pleșu et eiusdem farinae.

Concluzia, pusă sub bagheta „maestrului” Marcel Iureș (total dezonorantă - pentru el, întreaga carieră și toată viața lui, de până azi și post-pământească), secondat de posedatul Cristian Tudor Popescu, pe post de judecător între coloane, a fost - intenție străvezie de la bun începutul producției - că Eminescu era Nebun.

Orice altă teorie, demonstrată de altfel de istorici literari cu zeci de lucrări academice pe această temă, a fost scuipată de satanizatul CTP, semi-umanoidul fără nici o operă, cu o măreață sentință ridicolă, pe măsura personajului bosch-dantesc, drept „O Tâmpenie!”.

O șleahtă de masonei, pseudo-literați și ungurași sub acoperire îi țin isonul, în „docu-drama” în care Marcel Iureș își ia la propriu rolul de Iudă.

Nu vrem să întinăm ziua lui Mihai cu o disecție a acestei producții de gang. Arătăm doar tâmpenia unui CTP, aprobat de bufonul ritos Marcel Iureș, care susține cu aplomb că de dinainte de 1883 dar mai ales după momentul arestării și declarării morții sale civile, de acum 140 de ani, până la moartea fizică, din 1889, Eminescu a avut... „mințile pierdute”.

Iată un articol din 4 decembrie 1888, de la noua lui slujbă de conducător de gazetă, când avea să zguduie, din nou, Guvernul, înainte de a fi, din nou, internat, ca „nebun”, cu deznodământul cunoscut. Nu există până azi un ziarist cu o asemenea anvergură. Pe lângă el, CTP este un limax decorticat în încercarea de descoperire a umbrei sale de creier.

Vom reveni asupra scamelor mizerabile de pe istoria reală a României într-un alt articol.

FÂNTÂNA BLANDUZIEI – de Mihai Eminescu [4 decembrie 1888]

În sânul națiunilor civilizate există foarte mulți cari cred că organizația socială și cea politică nu e conformă cu preceptele unei rațiuni normale, nici cu rezultatele date de științele experimentale, fizice și naturale, și că o asemenea situațiune nu poate fi continuată în mod stăruitor și consecvent în direcțiunea apucată. Cu toate că învățătura și civilizațiunea se răspândesc aproape în toate țările europene și transatlantice, că descoperiri nouă pe terenul industrial sporesc condițiunile bunului trai, omenirea e mai nemulțumită decât orișicând.

Dacă ne vom uita în Germania, stat de o importanță politică ridicată în linia întâia, vom observa că nici legile excepționale, nici puterea discreționară a organelor polițienești, nici chiar starea de asediu, nu pot suprima cu desăvârșire acea mișcare care roade din temelie stâlpii edificiului social. Afară de aceea un rău ascuns, care nu se poate explica cu toată lămurirea cerută, împinge mii și iar mii de indivizi să-și părăsească patria și să treacă valurile mării, un fel de hemoragie a corpului național ce se împotrivește oricărei încercări de vindecare.

În Rusia administrația a pierdut sentimentul solidarității publice, funcționarii nu gândesc nici la interesele țării, nici la ale poporului, ci numai la ale lor proprii; toate mijloacele sunt bune pentru ei: chiar venalitatea și traficarea dreptății. Oamenii învățați caută o armă desperată în nihilism. Oamenii de stat recurg la leacuri stranii: unul vede binele în introducerea regimului parlamentar, altul, neavând nădejde decât în asiatism, reclamă întărirea despotismului ereditar; un altul crede cu stăruință în eficacitatea unui tratament derivativ și propagă războiul în contra Germaniei, Austriei, Turciei, în contra tuturor dacă trebuie. Și, pe când se discută asemenea remedii, militarismul și mizeria cresc.

În Franța oratori populari cer împărțirea bunurilor. Clasa a patra se pregătește a pune mâna pe puterea statului și a alunga din funcții și sinecure burghezia, care, de la 1789, singură deține puterea. Vechile partizi vor să reziste, dar fără speranță și fără unitate, prin comploturi clericale, monarhice și militare.

În Italia mizeria agrară e mare, salahorii lanurilor de orez din Lombardia și din singurătățile mlăștinoase ale Romagnei, decimați de friguri și de pelagră, emigrează în stoluri, iar, dacă rămân în țara lor, vând pentru cincizeci de bani pe zi munca lor.

În Anglia s-ar părea la întâia vedere că soliditatea e mai mare. Dar, privită mai de aproape, se va vedea că singuranța edificiului social e din ce în ce mai compromisă. E adevărat că biserica, aristocrația de naștere și plutocrația sunt organizate în mod puternic și au o idee exactă de interesele lor.

Burghezia se pleacă sub legile scrise și nescrise; se preface cu fățărnicie c-ar fi evlavioasă și se-nchină la titluri, jură că nu e convenabil decât ceea ce satisface pe cei zece mii de aristocrați și afirmă că e vulgar de a contraria privilegiile lor. Dar muncitorul și fermierul rămân în afară de această conjurație ipocrită; aceștia înființează societăți de liberi – cugetători și de republicani, arată pumnii regalității și aristocrației și, cine știe a citi în ochii proletarului englez, vede că furtuna va fi amenințătoare. Cât despre Irlanda, mișcările sângeroase întâmplate acolo sunt cunoscute.

În Austria sau Austro-Ungaria zeci de naționalități se luptă unele cu altele și caută a-și face reciproc răul cel mai mare posibil, în fiece provincie, adesea în fiece sat, majoritățile chiar relative caută a nimici minoritățile; acestea, neputând rezista, se prefac a se supune, dar cu turbarea în inimă și dorind chiar destrucțiunea Imperiului ca mijloc unic pentru a ieși dintr-o situațiune nesuferită.

În sfârșit, toate țările, puternice sau slabe, au câte-o plagă nevindecată și cred a afla, dacă nu scăparea, cel puțin ușurare, sacrificând miliarde în fiece an militarismului, cu o spaimă ș-o anxietate care crește din ce în ce.

Lupta între guverne și popoare, mânia partidelor politice una în contra alteia, frământarea diferitelor clase sociale e fără îndoială forma unei boale generale a epocii. Ea se află în toate țările, deși în fiecare are un alt nume.

Dar o formă și mai gravă a acestei boale e cea sufletească, e nemulțumirea adâncă și melancolia, independente de legături naționale sau de altele, neprivind granițele politice și situațiunea socială, și cari umplu cu toate astea sufletul oricărui om care e la nivelul civilizației contemporane. Fiecine simte un fel de iritare, pe care o atribuie la mii de cauze accidentale, mai totdauna eronate dacă nu caută justificarea ei cu ajutorul analizei. El e împins a critica cu asprime dacă nu condamnă toate manifestațiile vieții sociale. Unii numesc acest rău nervozitate, alții pesimism, alții scepticism. Dar, oricât numirile și designațiunea ar varia, ele acopăr totuși unul și același rău.

Din nefericire neajunsurile politice și economice ale statelor europene n-au rămas fără o înrâurire determinantă asupra artelor și literaturei. Astfel, ca un fel de adăpost împotriva realității s-a născut în Germania romantismul, care descria veacul de mijloc cu colori atât de strălucite precum desigur în realitate nu le-a putut avea, și tot pentru a scăpa de un prezent insuficient, cu ideea ca orice altă stare de lucruri trebuie să fie mai bună decât cea existentă, s-a născut școala romantică în Franța, fiică a școalei romantice germane și a disprețului byronian pentru lume.

În timpul din urmă apoi francezii, în literatură și în arte, au admis un sistem, numit naturalist, care circumscrie terenul artelor în prezent și la realitate, respinge întoarcerea trecutului și orice aspirație spre viitor, spre un ideal mai bun.

Dar și naturalismul reprezintă poate tablouri de fericire și părțile frumoase ale vieții? Nu. C-un exclusivism care i se impută, el se leagă numai de părțile cele mai urâte și mai lipsite de mângâiere ale civilizației, se silește a arăta pretutindenea corupția, suferința, lipsa consistenței morale omul murind într-o societate în agonie. Cât despre arta modernă, chiar dacă nu se poate opri de-a recunoaște frumuseța ș-a o copia, caută a o mânji, amestecând ideea că forma nobilă și pură, servă pentru scopuri puțin înalte și cari o profanează. Corul e batjocurit în maiestatea frumuseței prin trăsături de senzualitate și de libertinaj, cari nu lipsesc în mai niciunul din tablourile contimporane.

Cât despre filozofie, pesimismul e la modă: Schopenhauer e Dumnezeu, Hartmann profetul său. Pozitivismul lui Auguste Comte nu face nici un progres; filozofii francezi nu mai studiază decât psihofiziologie, filozofia engleză nu mai merită numele de metafizică și se ocupă de chestii practice de ordine secundară, nu de soluțiunea unor probleme universale. Numai Germania are o metafizică vie, dar și aceea e întunecoasă și desperată.

Nu noi vom contesta meritele extraordinare ale marelui filozof german. În adevăr, el a risipit prin criticile lui energice dominațiunea acelui filozofem compus din o goală și stearpă frazeologie pe care Hegel o introdusese și care a stăpânit spiritele în curs de un sfert de secol. Dar afară de acest merit au înlăturat prin critica lui și alte sisteme, ce exercitau o dominațiune mai restrânsă la unele universități, precum acelea ale lui Schelling, Fichte, Schleiermacher etc. Era necesar să se purifice atmosfera științifică de miasmele unei frazeologii în care cuvinte abstracte lipsite de cuprins și neînsemnând aproape nimic pretindeau a rezolva problemele universului. Însă tocmai această critică meritoasă a frazeologiei deșerte a descoperit și contradicțiunea constantă între ideile noastre și formele civilizației, ne-au descoperit necesitatea de a trăi în mijlocul unor instituțiuni ce ni se par mincinoase și ne-a făcut pesimiști. În acest conflict pierdem adeseori bucuria de a trăi și dorința de a lupta; acesta e izvorul relei dispoziții care muncește pe oamenii culți din mai toate țările.

Arta antică însă, precum și cea latină din veacul de mijloc erau lipsite de amărăciune și de dezgust, erau un refugiu în contra grijelor și durerilor. Literatura și artele sunt chemate dar să sanifice inteligențele de această boală psicologică a scepticismului, și de aceea, în amintirea acelei arte, care putea face asemenea minuni, am pus acestei foi numele „Fântâna Blanduziei”, numele izvorului ce răsărea de sub un stejar în vecinătatea orașului Tibur, izvor care întinerea și inspira și despre care Horațiu spune (în piesa d-lui Alecsandri):

Fântâna Blanduziei! vei deveni tu încă

Celebră ‘ntre izvoare când voi cânta stejarul

Ce ‘nfige rădăcina-i adânc în alba stâncă,

Din care ieși vioaie și vie ca nectarul.

Dacă în autorii anticității, plini de adevăr, de eleganță, de idei nemerite și cari vor rămâne pururea tineri, găsim un remediu în contra regresului intelectual, nu vom uita că și în timpurile noastre există un asemenea izvor pururea reîntineritor, poezia populară, atât cea de la noi cât aceea a popoarelor ce ne încunjură. De aceea am dat și acestei literaturi un loc larg în coloanele noastre.

Pentru ca foaia să intereseze pe toți cititorii, i-am dat varietatea necesară și sperăm că concursul unui public binevoitor nu ne va lipsi.

E.

MIHAI EMINESCU

OPERA POLITICA

1882-1883, 1888-1889

„TIMPUL”, „ROMÂNIA LIBERĂ”, „FÂNTÂNA BLANDUZIEI”

EDIȚIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S

EDIȚIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE

Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC

Editura Academiei RSR, 1985-1989

Vol XIII
 
Mihai-Eminescu.Ro
image_pdf
Donează pentru ActiveNews!

ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.

Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.

ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.

De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei)
RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook
ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews


Pentru știri necenzurate
abonează-te acum!

Este gratis și poți anula oricând abonarea.

ActiveNews România. Caută pagina noastră și pe Telegram.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
Top 5 autori
VideoNews

Înmormântarea Părintele nostru Justin Pârvu

Primul film documentar despre Mihai Eminescu

Mihai Eminescu - Marturie despre mine însumi

Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (14)
  • Leonesse 09.11.2023 07:29
    Cea mai frumoasa analiză. Profundă, dinamică, clară. Respect și considerație Eminescu.
  • vasile grozav 09.11.2023 11:04
    Eminescologul Dumitru Vatamaniuc a declarat pentru MEDIAFAX, privind afirmațiile lui Gheorghe Funar potrivit cărora Eminescu "a fost asasinat" de evrei, iar acte medicale ale scriitorului au dispărut din Biblioteca Academiei, că documentele respective nu au fost niciodată la Academie și nici găsite.
    Renumit eminescolog și membru de onoare al Academiei Române, Vatamaniuc a precizat că nu au fost găsite actele medicale ale lui Mihai Eminescu și nici nu se știe dacă au fost întocmite de doctorii care l-au tratat, nici în țară, nici la Viena, unde poetul a fost internat.

    Eminescu a fost diagnosticat cu "alienație mintală", urmând tratamentul aplicat la vremea aceea pentru această boală, și anume injecțiile cu mercur, a precizat Vatamaniuc.
  • vasile grozav 09.11.2023 11:07
    Liderul PRM, Gheorghe Funar, a susținut, într-o conferință de presă, la Cluj- Napoca, luni, că Eminescu ar fi fost otrăvit cu mercur, administrat sub formă de injecții de către un medic evreu, Francisc Isack. Vatamaniuc a mai spus că acest medic l-a tratat într-adevăr pe Eminescu la Botoșani, în perioada în care poetul a stat la sora sa.

    Diagnosticul dat la vremea aceea poetului Mihai Eminescu a însemnat scoaterea acestuia din viața politică. Vatamaniuc a mai spus că el consideră că Eminescu a suferit o depresie foarte puternică și că a existat "o campanie împotriva lui, pentru că a criticat necruțător oamenii politici, nu neapărat evrei".

    Boala a fost temporară, iar după tratament, aflându-se la Iași, în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale, Eminescu a tradus gramatica sanscrită, ceea ce cerea un efort intelectual considerabil, a mai spus Vatamaniuc.
  • Roncea.ro 09.11.2023 13:26
    Vă rugăm nu ni-l băgați pe Funar în discuția aceasta. El e exact ca CTP, tot cu extratereștrii, respectiv intratereștrii. Discuția este științiifică și a fost făcută de eminescologi reputați cu zeci de studii.
    Mulțumim!
  • Elina 09.11.2023 11:21
    Iures e cu cu...rul in doua luntri?! Inainte de Referendum stiu ca a stricat un interviu al maimutoilor da la digi raspunzand neconform cu ideologia sexomarxista. La biserica unde merg eu a aparut pe un afis, a fost o conferinta despre ortodoxie, am crezut ca omul intelege, stie..
    E de vazut secventa, mai jos
    https://www.youtube.com/watch?v=nwDi33-9UjE
    Nu inteleg, ce l-a apucat?
  • brian duffy 09.11.2023 12:28
    am urmarit videoclipul dar cert este ca iures nu crede in Iisus (dintre un barbat si o femeie poate se naste un Iisus...)
    pacat ca s-a coborat atat de jos, dar un actor e un actor nu un om politic nu un ganditor sa nu cerem unde Dumnezeu nu da
  • Roncea.ro ► brian duffy 09.11.2023 13:27
    Foarte bună observația! Mulțumim!
    Vedeți și https://templulmasonic.blogspot.com/2016/10/visul-unei-nopti-de-toamna_80.html
  • Adrian M. 09.11.2023 14:54
    https://fresca.piatauniversitatii.com/
    Palestina am fost noi prima data.
    Mai doriti?
    Sau ne trezim?
  • IC XC NI KA 09.11.2023 16:13
    Ce analiză ..cât de clare îi sunt lucrurile..

    Cum zice?
    “.. un fel de hemoragie a corpului național ce se împotrivește oricărei încercări de vindecare” - unanim valabil.
    “..o formă și mai gravă e boala cea sufletească”..
    Vorbește de rău “unul și același rău” și de acoperirea lui - iată.

    Chiar așa “Era necesar să se purifice atmosfera științifică de miasmele unei frazeologii în care cuvinte abstracte lipsite de cuprins și neînsemnând aproape nimic pretindeau a rezolva problemele universului”.
    Cât de abstracte ..lipsite ..neînsemnate deși pretindeau marea cu sarea erau aceste scrieri, reiese chiar din spusele lui Heidegger ref. cartea sa “Ființa și timp”, când ieșindu-i porumbelul afirma că există numai el și Dumnezeu (al lui) care înțeleg ce a scris el acolo, ca la finalul cărții să susțină că nici el nu mai înțelege ce a scris :)), astfel rămânând în ecuație numai Dumneze(ul) ..lui.

    Și cum concluzionează?

    “În acest conflict pierdem adeseori bucuria de a trăi și dorința de a lupta; acesta e izvorul relei dispoziții care muncește pe oamenii culți din mai toate țările.” - bine îi muncește ..fără excepție.

    Toate aceste “frământări”, cum le numește Eminescu, pleacă de undeva. De unde?

    De la o lipsă. De ascultare. De credință. De pocăință. De Dumnezeu.

    Așadar, cine crede că “Schopenhauer e Dumnezeu”.. și “Eminescu nebun” poate se înșeală. E posibil, nu-i așa?

    Dumnezeu ne așteaptă. Să ne deșteptăm. Să ne venim în fire. Și l-a lăsat și pe Eminescu să ne mai aducă aminte ..

    Doamne, miluiește.
  • IC XC NI KA 09.11.2023 16:39
    PS. Cât despre CTP “pe post de judecător între coloane” - mergea mai bine ..între coarne. De unde nu vrea să iasă. Din păcate.

    Iar ref. “încercarea de descoperire a umbrei sale de creier”, parcă mergea umbrei sale din creier. Pentru că are și nu are și nu va avea cuvânt de dezvinovățire în fața Lui Dumnezeu.
  • IC XC NI KA ► IC XC NI KA 09.11.2023 16:41
    *are .. și creier ..și umbră, lăsată slobodă ..
  • Rusi 09.11.2023 17:00
    Cărtarescu, Patapievici, Pleșu sau CTP au fost ejaculati din greseala.
  • INJECTIA FINALA 09.11.2023 22:30
    "Arta antică însă, precum și cea latină din veacul de mijloc erau lipsite de amărăciune și de dezgust, erau un refugiu în contra grijelor și durerilor. Literatura și artele sunt chemate dar să sanifice inteligențele de această boală psicologică a scepticismului
    ..."

    Cât adevăr, câtă lumină, ce profunzime, putere de gândire și analiză in acest articol minunat al Românului Absolut!

    "O șleahtă de masonei, pseudo-literați și ungurași sub acoperire îi țin isonul, în „docu-drama” în care Marcel Iureș își ia la propriu rolul de Iudă."

    Multumim pentru critică, frate Victor!
  • Quo vadis 24.11.2023 16:53
    Asa cum vaca rastoarna cu o lovitura de copita galeata cu lapte, Marcel Iures face acelasi lucru. Am avut o profunda stima si admiratie pentru acest actor, care se dusera pe apa Dambovitei. La mai mare, "maestre"!
  1. Dispărută de la Crăciun, Prințesa Kate, lovită de cancer la 42 de ani, și-a făcut prima reapariție - VIDEO

  2. Pentru prima oară de la începutul războiului, Putin și-a prezentat condițiile de pace cu Ucraina

  3. O știre care lipsește cu desăvârșire din întreaga mass-media: ”Opriți Genocidul! - Miting și Marș la București pentru eliberarea Palestinei de sub ocupația Israelului” - VIDEO

  4. 16 iunie: 11 ani de la trecerea la Domnul a sfântului Părinte Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. ”Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simți harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputință de ales”

  5. A fost odată o fată frumoasă... și vaccinată: Anca Molnar

  6. Prăznuirea Voievodului Ortodoxiei Românești, Părintele Justin de la Petru Vodă - 11 ani de la înveșnicire. FOTO-REPORTAJ și OMAGIU VIDEO

  7. 135 de ani de la asasinarea lui Mihai Eminescu. MARTOR OCULAR: ”Mâna îmi era plină de sânge”. Eminescu a cântat “Deșteaptă-te, Române!” cu câteva clipe înainte de a muri și a strigat ”România liberată!” când a fost internat

  8. Mama tuturor Teoriilor Conspirației validată de "Știință": "EI sunt printre NOI" – Între Mântuitorul Cosmic și Putiniștii Galactici

  9. Mărturia medicului care a primit creierul lui Eminescu: Mutilarea și profanarea moaștelor acestui martir nu a fost românească. Prof. Constantin Barbu: Eminescu a fost ucis pentru Transilvania și credința ortodoxă. DOCUMENTE: Interogatoriul și Autopsia

  10. 30 DE ANI de ZIUA și o anchetă celebră: LIICHEANU

Ultima oră

01:10

16 iunie: 11 ani de la trecerea la Domnul a sfântului Părinte Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. ”Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simți harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău. Cu mintea omenească va fi cu neputință de ales”

00:30

16 iunie: Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Țării Românești; Sf. Ier. Tihon, Episcopul Amatundei; Sf. Sfințit Mc. Marcu, Episcopul Apoloniadei

23:45

Dispărută de la Crăciun, Prințesa Kate, lovită de cancer la 42 de ani, și-a făcut prima reapariție - VIDEO

23:28

Prăznuirea Voievodului Ortodoxiei Românești, Părintele Justin de la Petru Vodă - 11 ani de la înveșnicire. FOTO-REPORTAJ și OMAGIU VIDEO

23:10

Pr. Ioan Istrati: Despre Eminescu nu poți gândi decât în două cu lacrimi

22:35

O știre care lipsește cu desăvârșire din întreaga mass-media: ”Opriți Genocidul! - Miting și Marș la București pentru eliberarea Palestinei de sub ocupația Israelului” - VIDEO

22:00

ADEVĂRUL DESPRE ROMÂNUL ABSOLUT: MIHAI EMINESCU - MĂRTURIE DESPRE MINE ÎNSUMI. Mărturisesc: Vladimir Beliș, Dimitrie Vatamaniuc, Ion Filipciuc, Theodor Codreanu, Nae Georgescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, PF Patriarh Teoctist

21:30

O zi întreagă de manifestări omagiale pentru Eminescu în Arhiepiscopia Tomisului - VIDEO

21:00

OPERA POLITICĂ a Românului Absolut, disponibilă tuturor online într-un portal unic: Mihai-Eminescu.Ro. Academia Română și NeamUnit oferă și aplicația gratuită Mihai Eminescu - Întreaga Operă

20:20

Istoria celor patru fotografii cunoscute ale lui Eminescu și primul film documentar despre Românul Absolut, realizat în 1914. GALERIE FOTO / VIDEO

19:45

George Simion: "Am luat decizia de a candida pentru funcția de Președinte al României!"

19:19

Pentru prima oară de la începutul războiului, Putin și-a prezentat condițiile de pace cu Ucraina

18:00

30 DE ANI de ZIUA și o anchetă celebră: LIICHEANU

17:00

Prof. Ilie Bădescu: 15-16 Iunie – Ziua nașterii în Cer a Dreptului Eminescu. ”De din vale de Rovine/ Grăim, Doamnă, către Tine…”

16:00

Moarte subită în fotbal la doar 26 de ani: Matija Sarkic, portarul naționalei Muntenegrului. Tot azi, a murit la 54 de ani, "după o scurtă boală", Kevin Campbell, fost atacant pentru Arsenal