În toate conflictele internaționale pe care le-au inițiat, fie că a fost vorba de Afganistan, Irak, Siria, Libia sau Iugoslavia, Statele Unite s-au ferit ca dracul de tămâie să creeze impresia că este vorba de un „război personal”. Să acționeze singure.

Aceasta ar fi dăunat imaginii de „Justițiar Planetar” al Americii. În westernuri, pistolarii singuratici sunt ajutați întotdeauna să facă dreptate de cetățenii orășelului agresat de ticăloși.

De aceea, opinia publică a trebuit de fiecare dată convinsă că războiul cu pricina reprezintă o cauză extinsă. Dacă nu a întregii planete, măcar a unui grup cât mai mare de țări.

În plus, împărțindu-se la mai mulți, responsabilitatea se disipează până la a dispărea cu totul.

De aceea, Washingtonul a făcut mari eforturi diplomatice pentru a realiza „Coaliții”, al căror rol conducător se înțelege că și l-a asumat de fiecare dată, ca un Frate mai Mare.

Același lucru îl urmărește și în Ucraina. Pentru Statele Unite, este esențial ca, în războiul împotriva Rusiei, să fie implicate cât mai multe țări.

Însă, de data aceasta, situația este mult diferită. În primul rând, nici una dintre „țările-țintă” precedente nu se putea compara cu Rusia. Aceasta este a doua putere militară a lumii și cea mai mare putere nucleară, de unde și riscul ca totul să se sfârșească cu un Armageddon.

Suficient, pentru ca opinia publică din țările aliate să fie mult mai reticentă.

Dar asta nu e tot. Războaiele din Afganistan, Siria, Irak, Libia sau Iugoslavia au avut un impact minim asupra populației din țările participante la Coaliția belicoasă.

Cu excepția câtorva pierderi de vieți ale unor militari de carieră (a căror meserie este riscul), populația civilă din aceste țări nu a simțit cu adevărat că se află într-un război.

Acum, este altfel. Războiul împotriva Rusiei este simțit direct și usturător pe propria piele de fiecare american și european.

Sancțiunile împotriva regimului Putin se întorc împotriva celor care le-au dictat, și produc crize peste crize: energie, inflație, șomaj, declin economic, dezindustrializare, sărăcie, foamete, întuneric și frig.

„Policriză”, cum zice Schwab.

Iar sutele de miliarde aruncate pe arme care dispar fără urmă în gaura neagră Ucraina agravează Policriza.

Situația dramatică a populației din Statele Unite și mai ales din Europa începe să semene frapant cu cea din Al Doilea Război Mondial.

Occidentul se află într-o veritabilă Curbă de Sacrificiu.

De aceea, pentru a nu scăpa frâiele „Coaliției împotriva Rusiei”, Statele Unite au fost nevoite să lase aroganța și să mizeze pe viclenie în relațiile cu Aliații care începuseră să mârâie în rând.

Trimiterea de tancuri pe frontul din Ucraina reprezintă o escaladare serioasă a conflictului din partea Occidentului. Un pas uriaș spre un război direct cu Rusia.

De aceea, era esențial pentru Washington să nu facă (tot el) acest pas. Și să împingă Europa la înaintare.

Cu trei zile în urmă, scriam că Germania a fost atrasă într-o cursă. Și odată cu ea întreaga Europă.

Berlinul a declarat că va trimite tancuri Leopard 2 din propriile stocuri doar dacă și Washingtonul va face la fel.

Ei bine, săptămâna trecută, administrația Biden a anunțat că va trimite 31 de tancuri Abrams în Ucraina.

Cancelarul Scholz nu mai avea nici o scuză pentru a se deroba. A fost nevoit să dea undă verde la Leopard 2. Și a căzut în capcană.

La doar câteva ore după ce Berlinul a făcut anunțul mult-așteptat la Washington și Kiev, Pentagonul a venit cu o precizare șoc: tancurile Abrams nu vor ajunge în Ucraina înainte de toamnă.

Pentru Germania era prea târziu să mai dea înapoi. Partenerii Germaniei care dețin tancuri Leopard 2 se și grăbiseră să facă promisiuni Ucrainei.

Potrivit unui interviu al ministrului Apărării de la Kiev, Oleg Reznikov, acordat postului de televiziune canadian SVS. Ucraina speră ca până în primăvară să aibă deja formate două batalioane de tancuri occidentale pe care să le trimită pe front.

Între timp, de peste Ocean, a venit și confirmarea a ceea ce am scris: că totul a fost o cacealma americană pentru a lăsa Europa în ofsaid.

Washington Post explică în detaliu toată complicata operațiune diplomatică pe care nu se sfiește să o numească de „acoperire”.

Același ziar împinge data la care tancurile Abrams vor ajunge în Ucraina către calendele grecești – adică „la sfârșitul anului acesta sau anul viitor”.

The Washington Post:

American Abrams tanks may arrive in Ukraine in late 2023 or early 2024. pic.twitter.com/NoHeNdiUjW

— Clash Report (@clashreport) January 30, 2023

Din acest moment, Europa este băgată până în gât în Războiul din Ucraina.

Exact ce și-a dorit Washingtonul de la bun început. De acum, nici un aliat european nu va mai putea mișca în front.

Coaliția Internațională împotriva Rusiei s-a transformat în capcană.

Europa a devenit de facto Parte Beligerantă.

Tocmai a fost EXTINS Câmpul de Bătălie al focarului din Ucraina: continentul european de la Urali la Atlantic.