După cum necanonica Mitropolie a Chișinăului este o punte de legătură (primejdioasă) între Republica Moldova, regimul separatist de la Tiraspol și Federația Rusă, altfel zis – un factor de menținere a românilor basarabeni pe orbita Moscovei. În actualul context geopolitic, marcat de războiul ruso-ucrainean, și ținând cont de faptul că 98% din populația Republicii Moldova ține în mod tradițional de Ortodoxie, orientarea geospirituală a guvernării de la Chișinău a devenit subiect de analiză atentă și comentarii. A nu se uita că în fostul imperiu sovietic basarabenii au fost singura populație neslavă coreligionară cu ocupantul, iar factorul religios a fost și este în continuare unul de căpătâi în mecanismele de influență și control spiritual de care se servește Moscova. Patriarhia Rusă și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici locale în Ortodoxie. Un diferend canonic le opune, din cauza jurisdicției exercitate abuziv de către Patriarhia Moscovei în cele 11 județe ale României anexate de URSS în 1940 și reanexate în 1944. Evadarea Republicii Moldova din așa-zisa ”Lume Rusă” – ”Русский Мир” este posibilă doar în cazul ieșirii conducerii de la Chișinău din umbra Patriarhiei din preajma Kremlinului.

La 6 martie 2023 președintele Parlamentului local de la Chișinău, Igor Grosu, împreună cu alți câțiva colegii ai săi din grupul parlamentar al Partidului Acțiune și Solidaritate – PAS (Veronica Roșca, Petru Frunze, Vitalie Jacot, Maria Pancu, Dorian Istratii, Dan Perciun, Roman Roșca, Ion Șpac, Oazu Nantoi și Virgiliu Pâslariuc), a inițiat proiectul de lege nr. 57 cu privire la transmiterea cu titlu gratuit a unui bun imobil.

Acest proiect de lege a venit să concretizeze o promisiune făcută Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la 19 ianuarie 2023, de către domnul Igor Grosu, în prezența premierului de atunci al României, Nicolae Ciucă, și a președintelui Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu. Referindu-se la acest proiect de lege, președintele Maia Sandu a ținut să arate că ”relația Republicii Moldova cu România nu poate fi într-un singur sens”. Ideea era că și Republica Moldova trebuie să facă un gest de minimă bunăvoință față de interesele României, după ce Bucureștiul a aprobat acordarea către Chișinău a unei donații de 100 de milioane de euro și după ce anterior mai fuseseră donate alte 100 de milioane de euro. Ne amintim cu toții și de finanțarea lucrărilor la peste 1000 de grădinițe de copii, și de construcția Teatrului Național din Cahul, și de restaurarea Sălii cu Orgă sau a Muzeului Național de Arte Plastice din Chișinău. Unii comentatori mai sprințari cu inima au și comentat ironic: ”Păi, dacă România i-ar fi donat până acum 200 de milioane de euro nu Guvernului Republicii Moldova, ci Mitropoliei Basarabiei, aceasta și-ar fi răscumpărat toate clădirile pe care le-a avut până în 1944 și ar mai fi cumpărat și alte câteva sute de imobile în Chișinău și alte orașe”.

Proiectul de lege nr. 57 prevede transmiterea către Mitropolia Basarabiei, din fondul proprietății de stat a RM, a clădirii situate în strada 31 august 1989 nr. 79 din Chișinău, colț cu strada mitropolit Bănulescu-Bodoni, vizavi de Muzeul Național de Istorie a Moldovei. Până în 1944 inclusiv această clădire i-a aparținut Arhiepiscopiei Chișinăului, eparhie componentă a Mitropoliei Basarabiei, fiind confiscată abuziv de regimul sovietic ocupant în vara anului 1940 și reconfiscată în toamna anului 1944.

 

Această clădire, de o importanță deosebită pentru istoria Bisericii Ortodoxe Româme și a învățământului superior din Basarabia, ar fi urmat să fie retrocedată Mitropoliei Basarabiei acum, la 32 de ani de la căderea URSS. Cu titlu de informare se cuvine să amintim că printre decanii celebri ai Facultății au fost Ioan Mihălcescu, Nicolae Popescu-Prahova, Gala Galaction și Nichifor Crainic. Corpul profesoral a fost compus și din: Irineu Mihălcescu, Vasile Radu, Iuliu Scriban, Ioan Savin, Teofil Simensky, Constantin Fedeleș, Constantin Tomescu, Alexandru Boldur, Ion Ștefănescu, Serghie Bejan, Cicerone Iordăchescu și Alexandru Ciurea.

În prezent clădirea se află în proprietatea statului Republica Moldova, succesorul local și în parte al fostei URSS, și este utilizată de Biblioteca Națională a Republicii Moldova, precum și de câțiva agenți economici care au deschis restaurante la demisolul imobilului (de exemplu, berăria DRAFT).

 

Nota de fundamentare (numită impropriu ”notă informativă”) la proiectul de lege și proiectul în sine evită să utilizeze termenii consacrați de restituire sau retrocedare, cu toate că anume aceștia ar fi adecvați în această situație. Unul dintre autorii proiectului de lege, Virgiliu Pâslariuc, a declarat public că în cazul transmiterii acestui imobil ”nu este o retrocedare, dar un gest de bunăvoință față de Biserica Ortodoxă Română și Mitropolia Basarabiei din partea statului Republica Moldova”. Și președintele Parlamentului, Igor Grosu, a arătat într-un interviu pentru Europa Liberă că ”este vorba de o excepție, și nu despre retrocedare”.

Observăm de asemenea că proiectul de lege are în vedere o măsură individuală, nicidecum măsuri cu caracter general, aplicabile și altor subiecți sau aceluiași subiect în alte situații viitoare. Specificarea absolut superfluă din proiectul de lege – ”fostul Seminar teologic” – denotă dorința de trimitere a istoriei clădirii la perioada ocupației țariste, nu la cea a interbelicului românesc de aur când în această clădire a funcționat, începând cu 1926, Facultatea de Teologie din Chișinău, extensie a Universității din Iași. Sperăm că parlamentarii de la Chișinău vor formula un amendament privind aceste aspecte.

Observăm de asemenea că traducerea proiectului în limba rusă, afișată pe pagina de internet a Parlamentului, este defectuoasă (de exemplu, Exarhatul Plaiurilor este prezentat drept Exarhat al Noilor Teritorii = Экзархат Новых Земель, formulă parcă menită să alimenteze propaganda ruso-ucraineană cu privire la ”pretențiile teritoriale” ale Bisericii Ortodoxe Române asupra spațiului de jurisdicție al ”Sfintei Rusii” moscovite sau kievene).

Cazul restituirii prin lege către Mitropolia Basarabiei a unui imobil care anterior i-a aparținut de drept consituie un adevărat test geospiritual și geopolitic. În luna martie s-au ridicat împotriva drepturilor istorice ale Mitropoliei Basarabiei mai multe guri răuvoitoare și zgomotoase. Importanța momentului și a problemei ne obligă să facem un tur de orizont pentru a vedea cine constituie la Chișinău corul bocitorilor și bocitoarelor cu lacrimi de crocodil, în acorduri de balalaică. Poporul trebuie să-și cunoască ”eroii”. Așadar, iată doar câteva nume: Igor Dodon, Ion Sturza, Mark Tkaciuk, Alina Radu, Iurie Muntean, Nata Alabot, Vitalie Călugăreanu, Dmitri Ciubașenco, Ion Andronache, Mariana Rață, Oleg Tofilat, Alex Buretz, Constanța Dohotaru, Ecaterina Luțișina, Vitalie Sprinceană, Valeriu Pașa etc., etc….

Așa cum bine se cunoaște, Republica Moldova, ca membru al Consiliului Europei și aspirant la aderare la Uniunea Europeană, trebuie să-și ajusteze cadrul juridic intern la normele și exigențele europene în materie.

Amintim în context că, prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096 din 26 iunie 1996, forul de la Strasbourg ”recomandă, în principiu, restituirea in integrum a bunurilor către proprietarii lor originari, inclusiv a bunurilor aparținând Bisericilor, care au fost în mod ilegal și pe nedrept ridicate, naționalizate, confiscate sau expropriate de către Stat sub dominația regimurilor totalitare comuniste”.

De asemenea,  Recomandarea APCE nr. 1556 din 24 aprilie 2002, intitulată Religie și schimbări în Europa Centrală și de Est statuează: ”Adunarea recomandă Comitetului Miniștrilor să solicite guvernelor statelor membre, Uniunii Europene și autorităților și organizațiilor în cauză: (…) să garanteze instituțiilor religioase ale căror proprietăți au fost naționalizate restituirea acestor bunuri într-un anumit termen sau, în cazul în care o astfel de restituire nu este posibilă, despăgubiri echitabile și să fie vigilenți pentru a preveni privatizarea bunurilor bisericești naționalizate”.

Mâine, 6 iulie, se vor împlini 4 luni (120 de zile) de la depunerea în Parlament, cu mult tam-tam, a proiectului de lege nr. 57 din 6 martie 2023. Constatăm cu îngrijorare că procedura trenează, fiind transmise doar 3 avize din 12 solicitate, iar cele două comisii parlamentare sesizate în fond nu au purces la examinarea proiectului de lege în întocmirea Rapoartelor distincte sau a unui Raport comun.

Comisiile raportoare sunt: 1) Comisia economie, buget și finanțe și 2) Comisa cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media.

Proiectul a fost trimis spre avizare: 1) Guvernului Republicii Moldova, 2) Direcției juridice a Parlamentului, 3) Centrului Național Anticorupție, 4) Comisiei administrație publică și dezvoltare regională, 5) Comisiei agricultură și industrie alimentară, 6) Comisiei de control al finanțelor publice, 7), Comisiei drepturile omului și relații interetnice, 8) Comisiei juridică, numiri și imunități, 9) Comisiei mediu, climă și tranziție verde, 10) Comisiei politică externă și integrare europeană,  11) Comisiei protecție socială, sănătate și familie, 12) Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică.

Potrivit prevederilor Regulamentului Parlamentului Republicii Moldova, termenul legal pentru examinarea proiectului de lege în comisiile parlamentare și de către factorii guvernamentali, în vederea avizării, este de maximum 30 de zile, termen care a expirat în acest caz concret la 6 aprilie 2023, fiind astfel depășit de 4 ori.

Potrivit prevederilor aceluiași Regulament, termenul pentru întocmirea, aprobarea și depunerea unui Raport de către Comisiile parlamentare sesizate în fond este de maximum 60 de zile, ceea ce arată că, în acest caz concret, termenul a fost depășit de 2 ori.

Singurele entități care au depus avize în Parlament sunt Centrul Național Anticorupție, Comisia agricultură și industrie alimentară și Direcția juridică a Parlamentului. Guvernul Republicii Moldova, condus de Dorin Recean, un apropiat și om de casă al ”Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei), precum și celelalte 9 Comisii permanente ale Parlamentului, toate dominate numeric de reprezentanți ai PAS, au omis să prezinte avizele solicitate. Constatăm astfel că în cazul proiectului de lege nr. 57 din 6 martie 2023 procedura legislativă este practic blocată.

Șansele ca procedura să fie deblocată, iar proiectul de lege să fie adoptat, promulgat și pus în aplicare în timp util sunt foarte slabe, în condițiile în care au rămas doar 3 săptămâni până la încheierea sesiunii parlamentare curente, iar corpul legiuitor de la Chișinău se va convoca în ședință plenară nu mai devreme decât pe 15 sau 18 septembrie. Proiectul de lege prevede că Guvernul Republicii Moldova (condus acum de un fiu spiritual al Patriarhiei Moscovei!) în termen de 3 luni de zile din data publicării legii va asigura transmiterea imobilului către Mitropolia Basarabiei.

 

Având în vedere și acest termen, precum și termenele legale pentru promulgare sau, eventuala restituire spre reexaminare în Parlament, înțelegem că Mitropolia Basarabiei nu va putea reintra în posesia acestui imobil pe care l-a avut în proprietate și pe care l-a spoliat statul sovietic ocupant și succesorul acestuia – Republica Moldova.

Doamna președinte Maia Sandu a avut dreptate acum patru luni: relația Republicii Moldova cu România nu poate fi într-un singur sens. Atâta doar că deocamdată această relație este una în sens unic, dinspre București spre Chișinău, nu și dinspre Chișinău spre București.