– Apariția acestei funcții inutile nu este o afacere curată din perspectiva geopoliticii interne și a celei externe. Ea confirmă revenirea puterii de la Chișinău, într-un reflex de factură veche, pe coordonata sovietică/moscovită. Nu veți găsi distinct „consilieri prezidențiali pentru cultele religioase” în niciun stat al Uniunii Europene. De regulă, în statele autentic democratice consilierii pentru culte sunt parte a structurilor guvernamentale/executive și nu funcționari în subordinea șefului statului.

 

Crearea acestei funcții în cadrul administrației prezidențiale de la Chișinău amintește de existența „împuternicitului pentru treburile Bisericii Ortodoxe Ruse în RSS Moldovenească” și „împuternicitul pentru problemele cultelor din RSS Moldovenească”, iar mai apoi și din Republica Moldova. Faptul în sine confirmă că statul sub conducerea Maiei Sandu va implementa o anumită politică în domeniul cultelor și că a abdicat de la principiul neutralității sale religioase cerute de organismele și instrumentele juridice europene la care Republica Moldova este parte.

Pentru mine este limpede că Maia Sandu țintește majoritatea confesională de 96% de ortodocși separați în cele două jurisdicții, rusă și română, în proporția actuală fluctuantă de 3/5 la 2/5 și că Mitropolia Basarabiei este văzută deja ca o victimă predilectă. Gestul Maiei Sandu de instituire a noii funcții de consilier și desemnarea lui Ion Mocanu trebuie interpretat corect ca o punere în aplicare a liniei trasate de fostul ministru Ion Morei al Justiției în octombrie 2001, cu ocazia audierilor ținute la CEDO în dosarul intentat de Mitropolia Basarabiei împotriva Republicii Moldova. Ideea lui Morei era că Mitropolia Basarabiei reprezintă o uriașă resursă geospirituală în serviciul reunificării Republicii Moldova cu România și, astfel, ar constitui o reală și gravă amenințare la adresa existenței însăși a statului post-sovietic cu capitala la Chișinău.

– Asupra cazului planează o mare doză de suspiciune. Există mai degrabă o suprapunere de interese și chiar o relație de complicitate între cei pe care i-ați numit, precum și cu cei care au propus și decis crearea funcției. Oricine poate constata că Ion Mocanu, ca și Maia Sandu, ca și Igor Grosu, ca și majoritatea membrilor Guvernului Republicii Moldova sau ai majorității parlamentare fac parte din enoria locală a Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei și nu aparțin spiritual Bisericii Ortodoxe Române, prin Mitropolia Basarabiei. Este o situație unică și paradoxală în întreg spațiul ex-sovietic, în care basarabenii au constituit singura populație neslavă coreligionară cu națiunea hegemonă (rusă), de unde și relevanța deosebită a factorului religios pe plan identitar, cultural-spiritual și (geo)politic.

Prin numirea domnului Ion Mocanu în această funcție, doamna Maia Sandu confirmă legăturile sale tradiționale cu structura locală a Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei și nu prevestește nimic bun pentru Biserica Ortodoxă Română – Patriarhia Română, în condițiile în care acestea sunt cele mai mari Biserici locale în ansamblul Ortodoxiei, separate geografic de frontiera externă a Uniunii Europene, iar un conflict canonic major le opune în Republica Moldova și Ucraina ca urmare a consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov pe plan bisericesc.

Cât privește legătura de familie dintre Ion Mocanu și Vadim Cheibaș, secretarul structurii canonice a Moscovei în Republica Moldova, aceasta este în sine relevantă, trădând apartenența celor doi la „frontul invizibil” care penetrează nu doar Biserica de obediență moscovită, ci și toate structurile centrale ale statului post-sovietic cu capitala la Chișinău, ceea ce confirmă o dată în plus că Republica Moldova nu este o democrație autentică. Nu doar relația de rudenie dintre Ion Mocanu și Vadim Cheibaș trebuie observată aici, ci și cea cu un alt personaj, anume Maxim Sturza, aflat la cheremul moscoviților și în complicitate cu care a încercat penetrarea Mitropoliei Basarabiei în scop diversionist și de profit. Timpul va confirma justețea acestor afirmații. Ca să rezumăm toate cele legate de crearea acestei funcții în administrația prezidențială și desemnarea titularului, putem parafraza o veche spusă populară: SIS și făcut!

Există factologie obiectivă care poate vărsa lumină asupra cazului celui desemnat de către Maia Sandu ca titular al funcției. Este cunoscut și se poate proba cu acte că numitul Ion Mocanu a recurs la fals și uz de fals, și-a însușit/atribuit abuziv calitatea de ierodiacon (adică călugăr hirotonit în treapta clericală de diacon) și, între 2021-2026, a fost implicat în deturnarea de fonduri salariale (încasarea de venituri necuvenite) în cadrul Mitropoliei Basarabiei, unde a figurat pe un post clerical fără ca șeful instituției (ÎPS Mitropolit Petru) să fi semnat vreodată vreun ordin de angajare.

Acest fals călugăr și fals cleric nu a slujit niciodată în Mitropolia Basarabiei, nefiind desemnat pe seama vreunei parohii sau mănăstiri concrete, ba chiar între timp, în vara anului 2021 s-a și căsătorit cu fiica lui Vadim Cheibaș, secretarul structurii locale a Patriarhiei Moscovei în Republica Moldova. Din toată această poveste înțelegem cât de mare este gradul de vulnerabilitate al titularului noii funcții de consilier prezidențial care, lipsit de corectitudine și onestitate, minte în CV-ul publicat de Președinția Republicii Moldova și omite să indice că ar fi fost, timp de 6 ani și jumătate, călugăr și față bisericească așezată comod în grila de salarizare a Mitropoliei Basarabiei. Cazul ar putea face obiectul unei investigații jurnalistice aparte și este demn de a fi examinat nu doar de judecata bisericească, ci chiar și de către organele Procuraturii.

– Maia Sandu nu are asemenea preocupări sincere. O mediere, nu însă între mitropolii, ci între cele două Patriarhii aflate în diferend canonic, a încercat fostul președinte Petru Lucinschi care a facilitat dialogul dintre Patriarhiile Română și Rusă purtat în ianuarie 1999 la Chișinău. Nu este însă cazul și acum. Niciun alt președinte al Republicii Moldova nu a mai avut consilieri „pentru cultele religioase”.

Exprim părerea că lui Ion Mocanu i se atribuie acum rolul devenit deja tradițional pentru el de „cal troian”. Una dintre mizele nemărturisite ale întregului plan este destabilizarea Mitropoliei Basarabiei, eventual decapitarea ei în scopul înlocuirii actualului mitropolit cu o persoană nu doar loială statului, ci chiar complice cu acesta. Reținem că, potrivit unor informații publice, au existat în acest sens discuții și consultări la Președinția Republicii Moldova și la Mitropolia Chișinăului și a „întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei). O a doua miză nemărturisită este împiedicarea migrării canonice a parohiilor ortodoxe din captivitatea moscovită spre jurisdicția istorică a Bisericii Mame – Patriarhia Română.

În definitiv, o a treia miză nemărturisită este facilitarea desființării Mitropoliei Basarabiei prin fuziunea „benevolă” a acesteia cu mitropolia de obediență moscovită și crearea unei așa-zise „Biserici Ortodoxe (autocefale) Moldovenești”, ca expresie și încununare a moldovenismului civic pe plan bisericesc. Dacă aceste mize nu ar fi existat, funcția în care a fost desemnat falsul călugăr, falsul diacon și deturnător de fonduri salariale Ion Mocanu nu ar fi fost creată niciodată.

– Aveți perfectă dreptate. Președinția Republicii Moldova nu dorește sincer revenirea parohiilor ortodoxe din Basarabia în sânul Patriarhiei Române, nedorind o desovietizare autentică pe plan bisericesc. Legăturile de complicitate vinovată pe care, din păcate, le-au avut cu structura locală de ocupație canonică rusă toate Guvernele și toți președinții Republicii Moldova de până acum ne oferă din plin dovada orientării geospirituale estice a statului cu capitala la Chișinău.  

Republica Moldova, ca succesor local și în parte al fostei URSS, deține abuziv un întreg patrimoniu imobiliar care altădată, între 1925 și 1944 inclusiv, a aparținut de drept Mitropoliei Basarabiei. Există documente care confirmă aceste drepturi patrimoniale. Mă miră că actuala putere, ca și regimurile anterioare, din 2001 până în prezent, apără cu o îndârjire demnă de o cauză mai bună, o Hotărâre (nr. 740/2001) emisă de guvernul comunistului Vasile Tarlev și contractele semnate de Ministerul Culturii cu capul structurii de ocupație canonică rusă de la noi, structură din care provine în mod cert și indiscutabil și Ion Mocanu, favoritul Maiei Sandu pentru funcția de consilier „pentru cultele religioase”.

Cât privește justiția, norocul Mitropoliei Basarabiei și nenorocul Președinției Republicii Moldova și a structurii colonelului Vladimir Cantarean (o adevărată Armată a XV-a Rusă!, cum chiar Vladimir a numit-o în 1993 cu ocazia unei întruniri de lucru la Guvern) este că în afară de justiția națională există și justiția europeană. Trebuie să subliniem că Mitropolia Basarabiei își va apăra drepturile nu doar în instanțele din Republica Moldova, epuizând toate căile interne de atac, dar nu va ezita niciodată să apeleze din nou la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acolo Maia Sandu, Vladimir Cantarean, Patriarhul Kiril, Marchel Mihăescu, Voronin, Tarlev, Dodon, Vadim Cheibaș sau Ion Mocanu nu au nicio putere de influență.

– Nu cred că trebuie să vorbim despre antirusism, ci despre nevoia de desovietizare a statului și societății, iar când spun societate mă refer și la Biserică. Aveți iarăși dreptate. Poziția Maiei Sandu, relevată cu ocazia acestei creări de nouă funcție și desemnarea titularului în persoana lui Ion Mocanu, pune Republica Moldova în contrast vizibil cu statele baltice Estonia, Letonia și Lituania, dar și (parțial) cu Ucraina, care au promovat politici de distanțare de centrul de putere religioasă de la Moscova și de revenire la jurisdicțiile canonice anterioare ocupației sovietice. Dacă Maia Sandu ar dori desovietizarea autentică a Republicii Moldova, ar insista întâi de toate pe demantelarea moștenirii regimului totalitar comunist de ocupație și nu doar pe plan bisericesc, ci și pe planul propagandei vizuale (a se vedea, bunăoară, puzderia de toponime sovietice menținute în vigoare, ca și zecile de monumente sovietice de for public protejate cu sfințenie) sau al derusificării minorităților etnice neruse. Dincolo de gesticulația verbală, abordările practice ale Maiei Sandu sunt mai degrabă antieuropene și, cu siguranță, antiunioniste.

– Cu toate că o asemenea posibilitate este absolut exclusă pentru varii motive, să încercăm cel puțin un exercițiu de imaginație. I-aș recomanda Maiei Sandu șase lucruri simple:

1. Să ofere un exemplu bun de urmat și să adere personal la jurisdicția canonică a Patriarhiei Române, părăsind jurisdicția canonică abuzivă a Patriarhiei Moscovei;

2. Să desființeze această funcție inutilă din perspectiva interesului nostru național legitim privind libertatea religioasă și drepturile omului;

3. Să sesizeze oficial organele procuraturii în legătură cu activitățile anterioare vinovate ale lui Ion Mocanu despre care am făcut vorbire mai sus;

4. Să retragă cetățenia Republicii Moldova lui Justinian Ovcinnikov, fost episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse la Tiraspol și Dubăsari (SIS-ul știe de ce);

5. Să le retragă înaltele distincții de stat (inclusiv Ordinul Republicii) acordate nemeritat lui Vladimir Cantarean, Marchel Mihăiescu și altor băieți veseli arhi’răi din ceea ce îndeobște este numită a fi „Armata a XV-a Rusă” din Republica Moldova;

6. Să înceteze provocările stângace și absolut nemeritate la adresa Ortodoxiei românești, pentru că nu ea, ci Dumnezeu are ultimul cuvânt de spus în istorie.

NOTĂ: Redacția ZIUA este deschisă să ofere dreptul la replică tuturor celor vizați în acest interviu, dacă vor considera necesar să răspundă acuzațiilor aduse.