vrabia mălai visează și calicul comândare – zicală românească

Să vrei nu dăunează, dăunează să nu vrei – zicală rusească

Citim și nu ne mai crucim când vedem falsul și minciuna lansate astăzi de structura moscovită condusă de colonelul Vladimir (Nikolai Vasilievici Kantarean) ”al întregii Moldove”. Ce gogomănie și tupeu tipic imperial: ”Mitropolia Chișinăului de azi este continuatoarea de drept a tuturor formelor de organizare bisericească existente pe pământul actualei Republici Moldova, atât înainte de 1812, cât și în perioada 1813-1918, 1918-1940, și din 1940 până acum”. Măi, să fie! Colonelul Kantarean și  ”arhi’răii” săi recidivează. Am mai auzit asta din polcovniceștile lor guri.

Nu merită să ne ostenim a prezenta aici și acum toate argumentele istorice, juridice și canonice care răstoarnă această ieftină vorbărie goală vladimiristă. Ne vom limita doar să subliniem că avem de a face cu o recidivă de uzurpare instituțională.

Ne amintim cu toții că în anul 2000 Mitropolia Basarabiei se afla în proces contra Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru admiterea sa în legalitate. Neavând ce face, structura de ocupație bisericească rusă din Basarabia condusă de colonelul Vladimir Kantarean bom-bardează CEDO și cere insistent să fie acceptată ca parte în proces. CEDO dă curs acestei cereri și îi atribuie oficial respectivei structuri calitatea procesuală de terț intervenient (paragrafele 99 și 100 din Hotărârea CEDO în dosarul ”Mitropolia Basarabiei și alții contra Moldovei”, 13 decembrie 2001).

Pe parcursul derulării procesului de la Strasbourg, pe faza lui finală, guvernul comunist Tarlev și structura moscovită a colonelului Kantarean încep a realiza că vor pierde procesul intentat de Mitropolia Basarabiei și pun la cale o ticăloșie, care să-i blocheze acesteia pe viitor posibilitatea de a-și revendica și obține patrimoniul său imens spoliat de sovietici și moștenit de statul succesor Republica Moldova.

Astfel, colonelul Kantarean operează urgent o completare la art. 1 al Statutului structurii sale de obediență moscovită, iar guvernul comunist Tarlev o aprobă aproape imediat, la 26 septembrie 2001, adoptând Hotărârea de Guvern nr. 1008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 116-118, art. 1057). Paragraful 42 al Hotărârii CEDO redă respectiva modificare: ”Biserica Ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei) este o biserică independentă și succesoare de drept a (…) Mitropoliei Basarabiei”. Cum ar zice rusul, ”Opa, Opa, Rossia ne Evropa!”.  În 2001 colonelul întregii Moldove spunea exact ceea ce reia acum într-u glas cu toți ”arhi’răii” săi: ”Mitropolia Chișinăului de azi este continuatoare de drept a tuturor formelor de organizare bisericească existente pe pământul actualei Republici Moldova, atât înainte de 1812, cât și în perioada 1813-1918, și din 1940 până acum”.

Așa cum era și de așteptat, Mitropolia Basarabiei a atacat în instanța de contencios administrativ Hotărârea Guvernului nr. 1008/26.09.2001. Procesul durează câțiva ani și s-a încheiat, la Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, care, la 14 aprilie 2004, pronunță o Decizie definitivă a Colegiului civil și de contencios administrativ lărgit, prin care lasă în vigoare deciziile aceleiași instanțe, din 02 februarie 2004 și 31 martie 2004, prin care a fost recunoscută ca ilegală și anulată Hotărârea de Guvern nr. 1008/26.09.2001, iar Mitropoliei Basarabiei reactivate în 1992 i-a fost recunoscută ”succesiunea spirituală, canonică și istorică în raport cu Mitropolia Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv”. Aici sintagma ”1944 inclusiv” arată o limită concretă de timp: 31 decembrie 1944/1 ianuarie 1945.

A urmat ceea ce trebuia să urmeze. HG nr. 1008/26.09.2004 a fost abrogată prin HG nr. 815/20.07.04 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 123-124/27.07.04 art. 983), iar Statutul structurii colonelului întregii Moldove a revenit la redacția sa inițială. Așa s-a pus punct pentru totdeauna pretenției slăvitului colonel de a se autoproclama succesor al Mitropoliei Basarabiei.

După abrogarea HG. Nr. 1008/26.09.2004, Mitropolia Basarabiei a operat o modificare a Statutului său de organizare și funcționare, în care s-a specificat: ”Mitropolia Basarabiei este o Biserică Creștină Ortodoxă Autonomă Locală din cadrul Patriarhiei Române, reactivată la 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este succesoarea spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv”. Această modificare a fost aprobată prin ordinul nr. 33 din 22.02.2007 al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, fiind în vigoare și în prezent.

De asemenea, au fost modificate și Statutele eparhiilor componente ale Mitropoliei Basarabiei (Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia de Bălți (fostă a Hotinului), Episcopia Basarabiei de Sud (fostă a Cetății Albe – Ismail) și Episcopia Dubăsarilor și a toată Transnistria (fostă Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria)), indicându-se că acestea sunt succesoare spirituale, canonice și istorice ale respectivelor structuri ale Bisericii Ortodoxe Române dinaintea celei de a doua ocupații sovietice (1944). Oferim doar un exemplu: ”Instituția religioasă Episcopia de Bălți (în continuare „Episcopia”), înființată la 8 martie 1923, reînființată la 14 septembrie 1992 și admisă în legalitate la 17 decembrie 2004, este o eparhie sufragană a Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română), reactivate la 14 septembrie 1992 și admise în legalitate la 30 iulie 2002. Episcopia de Bălți este succesoare istorică, canonică și spirituală a Episcopiei Hotinului cu sediul în Bălți, care a funcționat până în anul 1944 inclusiv, ca parte componentă a Mitropoliei Basarabiei”. Aceste modificări ale Statutelor tuturor eparhiilor componente ale Mitropoliei Basarabiei au fost aprobate de către Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova și sunt în vigoare până astăzi.

Colonelul întregii Moldove este atât de subțire ca pregătire încât nici nu bănuiește că Biserica Rusă nu a dispus de personalitate juridică aproape niciodată (nici sub țari, nici sub soviete), dobândind-o în premieră absolută abia după căderea comunismului. Polcovnicul este atât de slab de memorie încât nu-și mai aduce aminte că și structura lui apare juridic abia în toamna anului 1993 prin mila premierului Sangheli zis Karandaș. Dimpotrivă, din momentul Unirii Principatelor Române, Biserica Ortodoxă Română și toate eparhiile și mitropoliile ei componente au fost și au rămas până astăzi entități înzestrate cu personalitate juridică, inclusiv în timpul comunismului, inclusiv Mitropolia Basarabiei și eparhiile ei de până în 1944 inclusiv. Cum zic evreii din Odesa, ca să ne exprimăm pe înțelesul colonelului și al ”arhi’răilor” lui, ”acestea sunt două mari diferențe”!

Să recapitulăm:

1. Structura de obediență moscovită în frunte cu falnicul colonel al întregii Moldove Nu a fost, Nu este și, oricât și-ar da în petec, nici Nu va putea fi vreodată succesoare a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv și a fost reactivată la 14 septembrie 1992.

2. Acest adevăr trebuie privit în paralel cu un altul: nici Republica Moldova Nu a fost, Nu este și Nu poate fi vreodată succesoare de drept a Principatului Românesc al Moldovei, al cărui succesor de drept a fost, este și va fi întotdeauna România. În sensul tratatelor internaționale, Republica Moldova este doar un simplu și banal ”succesor local și în parte al fostei URSS”, iar noi avem nevoie de desovietizare adevărată și până la capăt.