Agenția americană Associated Press ne informează că doamna Claudine Gay, președinta Universității Harvard, și-a dat demisia pe 2 ianuarie 2024, după ce a fost audiată pe 5 decembrie 2023, la Camera Reprezentanților din Capitol Hill de la Washington. Doamna Gay (mai pe românește, Doamna Băietă) „a demisionat pe fondul acuzațiilor de plagiat și al criticilor pentru mărturia la o audiere a Congresului în care nu a putut spune fără echivoc că solicitările din campus pentru genocidul evreilor ar încălca politica de conduită a școlii”. Pe atunci, doamna Gay era decanul Facultății de Arte și Științe din Harvard și s-a adresat unui public în timpul ceremoniilor de absolvire, pe data de 25 mai 2023, în campusul școlii din Cambridge, Mass. Oamenii fac fotografii lângă o statuie a lui John Harvard, marți, 2 ianuarie 2024, în campusul Universității Harvard, din Cambridge, Massachusetts, explică AP. Ei nu știu ce dramă trăiește învățământul american lovit de corectitudinea politicianistă. 

Doamna Gay era prima președintă negresă la Harvard și este a doua care își dă demisia dintr-o asemenea funcție. Liz Magill, președinta Universității din Pennsylvania, a demisionat pe 9 decembrie. Asta e albă, dar nu contează culoarea, susțin americanii. Doamna Gay și-a anunțat plecarea printr-o scrisoare adresată comunității Harvard. Chiar și negresele adoră stilul epistolar. 

În urma audierii din Congres, cariera ei academică a fost supusă unei examinări intense de către activiștii conservatori, care au descoperit mai multe cazuri de presupus plagiat în teza ei de doctorat din 1997. Consiliul de conducere de la Universitatea Harvard s-a solidarizat inițial în spatele doamnei Gay, spunând că o analiză a lucrării ei academice a evidențiat „câteva cazuri de citare inadecvată”, dar nicio dovadă de abatere în cercetare.

Câteva zile mai târziu, Harvard Corporation a dezvăluit că a găsit două exemple suplimentare de „limbaj duplicitar, fără atribuire adecvată”. Consiliul a spus că doamna Gay își va actualiza disertația și va solicita corecții. Păi să vină la noi să le arătăm corecții prin doctoratele profesorilor și politicienilor noștri! Habar n-au americanii pe ce culmi de cercetare au ajuns ai noștri. Majoritatea, nu toți!...

Corporația Harvard a comunicat că demisia președintei a venit „cu mare tristețe” și i-a mulțumit lui Gay pentru „angajamentul ei profund și neclintit față de Harvard și în căutarea excelenței academice”. Alan M. Garber, rector și director academic, va servi ca președinte interimar până când Harvard va găsi un înlocuitor, a transmis consiliul într-un comunicat. Garber, economist și medic, a servit ca rector timp de 12 ani.

Demisia doamnei Gay a fost sărbătorită de conservatorii care au ridicat presupusul ei plagiat în centrul atenției naționale. Christopher Rufo, un activist care a ajutat la adunarea GOP împotriva teoriei rasiale critice și a altor probleme culturale, a spus că este „bucuros că ea a plecat”. 

„În loc să-și asume responsabilitatea pentru minimalizarea antisemitismului, pentru comiterea de plagiat în serie, pentru intimidarea presei libere și deteriorarea instituției, ea își numește criticii rasiști”, a spus Rufo pe X, fost Twitter. Rufo a adăugat că „aceasta este otrava” diversității, echității și ideologiei incluziunii. (Rufo probabil că vine de la Rufus, nu știm încă, dar ce știm este că tranșeele politicii cavernoase din America se adâncesc pe zi ce trece.). 

Teoria rasei critice este un mod de a gândi istoria Americii prin prisma rasismului. Cercetătorii au dezvoltat această teorie în anii 1970 și 1980, ca răspuns la ceea ce savanții au considerat o lipsă de progres rasial în urma legislației privind drepturile civile din anii 1960. Se concentrează pe ideea că rasismul este sistemic în instituțiile națiunii, care funcționează pentru a menține dominația oamenilor albi în societate.

Doamna Gay a spus în scrisoarea ei că era „îngrijorător să mă îndoiesc cu privire la angajamentele mele de a înfrunta ura și de a susține rigoarea academică – două valori fundamentale, care sunt fundamentale pentru cine sunt eu – și înspăimântător să fiu supusă atacurilor personale și amenințărilor alimentate. prin animozitate rasială”. Însă doamna Gay, care se întoarce la facultatea ei, a adăugat că „a devenit clar că este în interesul Universității Harvard să-mi dau demisia, astfel încât comunitatea noastră să poată traversa acest moment de provocare extraordinară”.

Susținătorii lui Gay au deplâns demisia ei.

„Gloatele rasiste nu se vor opri până când nu-i vor înlătura pe toți oamenii de culoare din poziții de putere și influență, care nu ajută la consolidarea structurii rasismului”, a scris pe Instagram Ibram X. Kendi, un autor premiat, care a supraviețuit examinării unui centru de cercetare antirasistă, pe care l-a fondat la Universitatea din Boston.

Într-o declarație, reverendul Al Sharpton a făcut presiuni pentru că demisia doamnei Gay este „un atac contra fiecărei femei de culoare din această țară pentru că a însemnat o fisură în tavanul de sticlă” și un „atac asupra sănătății, puterii și viitorului diversității, echității și incluziunii.”

Criticii au salutat decizia ei. Republicana Virginia Foxx, președinta Comitetului pentru Educație și Muncă din Camera Reprezentanților, a spus că demisia doamnei Gay este o veste bună, dar a remarcat că problemele de la Harvard sunt mult mai mari decât prezența unui lider. „Învățămîntul postsecundar este în plină scădere”, a spus republicana din Carolina de Nord într-un comunicat. „S-a produs o preluare ostilă a educației postliceale de către activiști politici, profesori depășiți și administratori partizani.”

Gay, Magill și Sally Kornbluth, președintele MIT, au fost criticați luna trecută pentru răspunsurile lor din punct de vedere juridic la o serie de întrebări din partea lui Elise Stefanik, o deputată care este reprezentanta New York-ului, care a întrebat dacă „a cere genocidul evreilor” s-ar încălca codurile de conduită ale colegiilor.

Cei trei președinți au fost chemați în fața Comisiei pentru educație și forță de muncă, condusă de republicani, pentru a răspunde acuzațiilor că universitățile nu reușesc să-i protejeze pe studenții evrei pe fondul temerilor tot mai mari de antisemitism în întreaga lume și al consecințelor războiului din ce în ce mai intens al Israelului din Gaza, care se confruntă cu critici sporite pentru numărul de morți palestinieni în creștere.

Gay a spus că depinde de context, adăugând că, atunci când „vorbirea se transformă în comportament, aceasta încalcă politicile noastre”. Răspunsul s-a confruntat cu o reacție rapidă din partea unor parlamentari republicani și democrați, precum și a Casei Albe. Audierea a fost parodiată în sceneta de deschidere a emisiunii „Saturday Night Live”. Gay și-a cerut scuze mai târziu, spunând pentru ziarul studențesc „The Crimson” că a fost prinsă într-un schimb aprins de replici la audierea comisiei Camerei și nu a reușit să denunțe în mod corespunzător amenințările cu violență împotriva studenților evrei. „Trebuia să am prezență de spirit și să mă întorc în acel moment la adevărul meu călăuzitor, și anume că apelurile la violență împotriva comunității noastre evreiești – amenințările la adresa studenților noștri evrei – nu-și au locul la Harvard și nu vor rămâne niciodată nesancționate”, a spus Gay. 

Episodul a afectat mandatul lui Gay la Harvard - ea devenise președintă în iulie 2023 - și a semănat discordie în campusul Ivy League. Rabinul David Wolpe a demisionat ulterior dintr-un nou comitet pentru combaterea antisemitismului, creat de Gay, spunând într-o postare pe X, fost Twitter, că „evenimentele din campus și mărturia ei dureros de inadecvată au întărit ideea că nu pot face genul de diferență pe care am sperat-o.” 

Măi femeie, cum adică „în funcție de context”? Trebuie să ai o singură atitudine, și aceea liniară! Bagă-ți mințile-n cap!

Comisia de Educație și Muncă din Camera Reprezentanților a anunțat la câteva zile după audiere că va investiga politicile și procedurile disciplinare de la Harvard, MIT și Penn. Au fost deschise anterior anchete federale separate pentru drepturile civile la Harvard, Penn și alte câteva universități, ca răspuns la plângerile transmise Departamentului de Educație al SUA.

Dacă femeia asta este antisemită, eu mă împușc și e păcat de glonț. Ca să nu mai spun că termenul „antisemitism” folosit de AP este impropriu aici fiindcă și arabii sunt tot semiți și nimeni nu se supără dacă te manifești contra lor, dacă spui adevărul sau nu. Este straniu cum acest conflict biblic dintre evrei și „fiii Cățelei” este comutat prin Europa și prin Statele Unite ale Americii, când avem probleme mult mai grave de rezolvat în lumea contemporană, cum este nebunia de la răsărit. Acest conflict îți creează senzația unei lumi imature, când orice om rațional înțelege că războiul din Gaza a fost provocat deliberat de Vladimir Putin și de Beniamin Netanyahu, fiecare cu interesul lui. Din cauza acestui conflict biblic, atmosfera din America seamănă tot mai mult cu „lupta de clasă” din țările comuniste din anii 1950. 

Și dacă lucrurile stau așa, atunci, mânăstire-ntr-un picior, ghici cine conduce America! Eu cred însă ăn cealaltă Americă, America statului de drept, a rațiunii superioare și aceea va învinge mereu... (Viorel Patrichi)